Daca timpul-as opri, dimineata mereu ar fi!

Artificii explodeaza constant pe cerul plin de ceata, luminile tremura si eu mor de somn. Am mers pentru 2 ore azi la lucru si-am stat degeaba... Mi-e dor de vara. Alunec intr-o veselie pe gheata. Incerc sa ma gandesc ce-o sa fac in seara asta si cum o sa ma simt. Bizar, ciudat, capul mi-e plin de ura, nerabdare, scarba, sperante, nu mai vreau s-astept. Am inceput usor usor sa-mi reiau obiceiurile aici. O sa fie un revelion ciudat. Cel putin nu cum as vrea, nu cum mi l-am imaginat. Am sa recuperez saptamana asta cu mult alcool, ca doar asa se pare ca inteleg eu distractia la varsta asta...Picioarele-mi sunt amortite, la dus nu mai vine odata apa calda si n-am nici macar o rochie interesanta de purtat pentru seara asta. Am mai zis ca vreau sa vina vara. Sa-mi fluture parul in vant ascultand Yukmi Nagano intr-o masina alba ce fuge lin pe asfaltul incins catre mare. Atat vreau acum. Vreau de la 2011 putine lucruri. Foarte putine. Si mi-e dor...tanjesc...