Pasager

Abia mi-am curatat henna de pe maini si m-am asezat cuminte in fata laptopului sa-mi zgaiesc ochii la ce se mai intampla prin lume. Virtuala, bineinteles. Cu greu m-am autoconvins ca trebuie sa ma vopsesc si sa-mi descurc parul inainte de o nunta. Sa-mi gasesc rochie, care, culmea, imi vine absolut perfect si ca turnata mai putin intr-un singur loc. Checked. M-am apucat de-o traducere care trebuia terminata ieri, cum spun englezii...
Ultimele luni au trecut valvartej. Abia daca mai am timp de mine. Nu suna rau. Mi-am dat peste cap orarul de masa de seara, am pus niste kilograme pe mine si-abia astept sa-si intre vara in drepturi ca sa le dau jos. Alerg, alerg, trag aer adanc in piept si zambesc draceste. Am iar planuri, am iar sperante, incep sa ma simt optimista iar. Vreau sa ies din depresia ce dureaza de cateva luni bune. Am invatat s-o ascund atat de bine incat nimeni nu-si da seama. Imi face bine sa lucrez.
Visez. In somn si cu ochii deschisi. E uimitor cum mintea invata lucruri si creeaza legaturi intre amintiri si jur ca nu inteleg cum sau de ce. N-am somn, vreau sa joc iar Quake in disperare si sa colind barurile-n cautare de liniste.