deviations

Frig

2011-11-10T16:23:00.000+02:00

Fooling me like the sun in the winter
Warm for a while, fade away
Taking me in like summer is calling
A promise of love turned a cold surprise

S-a facut foarte frig afara...urat...rece...fad...intuneric. Mi-e greu sa tin ochii deschisi. Ma dor de la praf si ploaie. 3 zile libere la munca au generat un calvar greu de imaginat cand m-am intors. Mi-e dor de caldura si de-o mana calda in jurul gatului meu.

Continuare

2011-11-05T17:48:00.000+02:00

Am lasat blogul intr-o dezordine de nedescris, in contrast oarecum cu ordinea aparenta din mintea mea, ca de cea din inima nici nu poate fi vorba. Am uitat de pasiunile mele, de ceea ce ma facea sa tresar, caut doar mici placeri pasive, trecatoare, arzande pentru moment, numai ca mai apoi sa se transforme in cenusa. Ma caut pe mine insami. Si constat ca uneori, atunci cand te astepti mai putin, esti surprins intr-un mod barbar.

Am mers la un party de Halloween de curand. N-aveam ce anume sa fac acasa in afara de-a toci portiunea de HDD care contine Dr. House si alte seriale. M-am imbracat atat de ridicol cum n-am crezut c-o sa arat vreodata. Am vrut sa-mi iau un costum de dansatoare insa-mi lipsea o piesa iar afara era oribil de frig, asa c-am lasat-o balta. Turns out ca minunea de costumatie mi-a distrus toata increderea-n mine acumulata in ani grei de lupta cu mine insami. Am aterizat intr-un pub iluminat pentru inima mea, cu o muzica kilometric distanta de ce-am sperat c-o s-aud asa ca mi-am imbratisat unica entitate cunoscuta, camera foto...din care am si pierdut o bucata. N-apuc sa sed bine ca sunt luata pe sus la dans. Iar de-atunci si pana la ora 4 dimineata nu am simtit cand a trecut timpul. Insa ma chinuie o intrebare obsesiv. Cum poate ghici o persoana cele mai ascunse detalii despre tine? Nu sunt ca o carte deschisa si nici nu-mi pun trairile pe tava. Chiar mai mult, tind sa ridic un zid rece si indiferent.

Insa...

Ce vreau

2011-09-12T19:45:00.000+03:00

Am primit un telefon zilele trecute. Cu o oferta de job. In timp ce mainile mele lucrau de zor sa termine ce incepusem de dimineata si cu cealalta ureche mai vorbeam la un telefon. "Suntem de la compania X, ne dorim sa lucrati cu noi, ne ocupam cu asta si astalalta, sunteti disponibila pentru un interviu?" "Pai sa stiti ca eu lucrez full time in locul Y de multa vreme, nu inteleg cum voua v-a luat 8 luni sa ma sunati pentru interviu." "Noi oferim beneficiile astea, vrem de la tine asta si vrem sa stim cand poti sa vii la interviu." "Pai nu pot sa vin pentru ca nu am cum sa-mi iau liber exact in ziua aia si-n plus imi place postul pe care lucrez." "Si pentru ce suma esti dispusa sa vii la noi?" "Momentan nicio suma, pentru ca-mi place mult ceea ce fac."

Ma amageam singura. Burse, vize, legalizari, sute de telefoane zilnic, mizerii, urlete, stres, explicatii, scrisori, note, traduceri si iar totul de la capat. M-au sunat si-n zilele mele libere. M-au sunat in concediu, desi inainte sa plec am explicat cum se fac anumite lucruri extrem de clar si concis incat ar putea fi facute de oricine. Plus c-am lasat instructiuni scrise. Iar cine trebuia sa-mi tina locul a lasat totul balta si a trebuit sa fac totul dupa ce m-am intors din concediu in 2 ore. Ca apoi sa primesc un telefon de la cel pentru care am un profund respect spunandu-mi pe o voce sarcastica: "Ai gresit toate cele 6 formulare, acum nu mai pot sa am incredere in tine, trebuie sa verific totul." Cand eu am verificat hartiile alea de zeci de ori stiind ce consecinte are si cea mai mica greseala. Hartiile alea au trecut de toate aprobarile insa cineva nu era multumit. Bineinteles ca nu era nimic gresit. Si nu s-a cerut scuze.

Am explicat de sute de ori niste proceduri. Am trimis confirmari peste confirmari insa daca pana in al 12-lea ceas nu stii ce sa faci dupa ce ti se explica, nimeni nu mai poate sa faca asta in locul tau. Nu mai suport mizeriile marunte doar din cauza barierei lingvistice, birocratiei si a lipsei de atentie. Nu mai suport mizeriile aruncate de-o scorpie de 60 de ani doar pentru ca n-are ce face. Cand iti spun sa nu ma intrerupi ca ceea ce fac e maxim de urgent, atunci NU ma intrerupe! Ca nici eu nu ma plang pentru alea 2 ore in care-ti fac eu treaba sau saptamanile in care-ti tin locul. Nu barfesc, nu ma plang, nu ma intereseaza ce fac altii. Dar nici nu mai sufar sa mi se urce in cap cretini care la 40 de ani nu stiu sa-si faca un CV si castiga de 7 ori mai mult ca mine. Sau care incearca sa se fofileze sa nu plateasca o amarata de taxa de examinare la o universitate cand ei le cumpara amantelor parfumuri de 2 ori mai scumpe decat orice examen...

Mi-e scarba. Iubesc mult ceea ce fac. Pentru ce?? Pentru un pumn de dolari. Am vreo satisfactie?? Discutabil. Trebuie sa platesc chiria. Asta e motivatia mea. Insa deocamdata nu-mi creste inima cand vin la serviciu. Nu am avut niciodata pretentii prea mari. Vorbesc atat de vrumos la telefon cu niste oameni atat de rai si nepoliticosi incat ar trebui sa scot fum pe nari zilnic. Sunt calma. Mi s-a imbunatatit memoria de cand lucrez aici. Nu inteleg de ce unii oameni au atatea aere in comportament cand ei nu valoreaza cat o ceapa degerata. Cand eu ma port ireprosabil.

Vreau doar sa fie corecti, atat. Nu am nevoie de nimic de la nimeni. Nu vreau sa profit de nimeni. Dar nu vreau sa se profite de mine. Nu cer nimic mai mult. Si-atunci am sa muncesc cu cel mai mare drag... la fel cum fac si acum.

A new home

2011-08-16T11:45:00.003+03:00

C'est ça! Am terminat cu mutatul, cu carat de bagaje kilometrice, cu dezordinea si debandada, cu nervii si caratul maturilor, mopurilor, hainelor, farfuriilor si altor milioane de chestii. Avem casa!! Cu vedere, cu spatiu, cu lumina, si cel mai important, e a noastra... am 2 colege de apartament minunate pe care le vad cam greu in timpul zilei insa sincer cred c-a fost cea mai inteleapta decizie din ultima vreme. Am scapat de-o garsoniera deprimanta si mica, de o zona dubioasa si nesigura, am Cora in fara, Plaza la 2 minute, cerul deasupra...si o pisica jucausa care imi roade bonsaii!

7th...heaven??

2011-08-04T23:16:00.004+03:00

[...] el o suna, ea raspunde...se tin de mana, se injura de mama focului si-apoi se iau in brate. Ma simt ca la cel mai amuzant circ, cu doi oameni care aproape functioneaza ca unul. Sunt veseli...cum eu n-am mai fost de mult...
Azi am semnat pentru noua casa, probabil [la fel de] temporara ca si toate celelalte de pana acum. Ma mut pentru a 9-a oara...in 4 ani. Fix de ziua mea. Anul trecut pe vremea asta eram acasa, fara nicio perspectiva, inconjurata de niste oameni pe care nu-i inghiteam neparat si uitandu-ma furioasa in calendar asteptand cu nerabdare s-ajung inapoi in Bucuresti, sa-mi gasesc linistea.

Anul asta am vrut sa fac ceva cu un tort...nu inteleg de ce tin cu dintii de chestia asta...sa fiu cu cateva persoane pentru care insemn si eu..ceva...insa e o zi ca oricare alta. Nu am liber de la munca, nu fac nimic special si nu e nimeni langa mine. Anul trecut mi-am pus aceeasi dorinta pe care mi-o pun si anul asta. Anul trecut s-a implinit. Habar n-am daca se va implini si anul asta.
Mereu m-am intrebat cum o sa fie viata la 20 de ani pe cand aveam 15. Am trecut de 22 si tot nu stiu. Ma obsedeaza ideea ca pana la 25 trebuie sa ai o casa si un rost iar pana in 30 o familie. Nu inteleg de ce cretinitatile astea nescrise imi vin in minte ca un cantec prost de la Inna. N-am nicio sansa sa am casa mea pana in 25 de ani...nici macar pana in 30. Ar trebui sa muncesc o viata numai pentru un amarat de apartament in niste blocuri de tot rasul. Am avut vise..dar pe masura ce-am crescut...au fost inlocuite de un realism amar. E amuzant ce citesc pe net despre varsta de 23 de ani.
Inca vreau sa vad lumea. Cum? dracu stie. Vreau sa nu ma mai priveasca parintii ca pe un copil prost. Vreau sa am mai multa minte si mai multa caldura langa obrazul meu. Vreau sa ma impiedic de neatentie ca umblu cu nasul pe oriunde decat in pamant. Imi doresc niste boxe si...nevermind, am prea multe pretentii.
Nu vreau nimic altceva decat sa fiu fericita. Problema e ca nu stiu cum!

[...]

2011-07-26T22:03:00.003+03:00

Nu inteleg cum ar trebui sa ma schimb ca sa fiu pe placul tuturor sau cel putin pe placul majoritatii. Cand am reusit sa ma schimb am obtinut fix nimic, ba chiar am fost luata masiv peste picior cum ca n-am personalitate. Acum nu mai am nimic din ce am avut cand am incercat dinadins sa ma schimb. Nu mai am nimic sa ma scoata din starea asta. Ieri am facut un control medical care-ar fi trebuit sa ma faca sa zburd de bucurie...aveam o frica uriasa in suflet si totusi acum toate lucrurile-mi arata ca sunt bine, din acel punct de vedere. De ce nu zburd de bucurie? ca n-am cu cine sa ma bucur. M-am saturat sa fac un milion de compromisuri ca sa fiu placuta de cate cineva. Am inima franta si ma doare. M-am saturat pana-n oase sa fiu inteleasa gresit desi intentiile mele sunt absolut mereu cele mai sincere. Ma doare ca nu pot avea niste rahaturi de lucruri, atat de simple si de transparente si de usor de obtinut incat oricine-ar zice ca e imposibil sa le ratezi. Si uite ca eu le ratez din plin. Le ratez cu stangacie si n-ajung niciodata sa le ating. Pentru mine fericirea inseamna oribil de putin. Nu am nevoie de multe sa ma simt bine. Si-s in continuare intr-o depresie care se-adanceste pe zi ce trece.
Cred c-as fi capabila sa dau orice pentru cele cateva lucruri infime pe care mi le doresc intr-un hal obsedant. M-am saturat sa platesc pentru niste greseli idioate care oricum n-au facut decat sa compenseze alte taieturi care s-au cicatrizat.
Simt cum curge timpul pe un ceas de mana accelerat, fara s-aduca nimic palpabil, nimic sa ma aduca iar in priza...

Four years...a new day?

2011-07-16T00:02:00.003+03:00

Imi ardeau ochii, mi se-afundau sandalele-n asfaltul lichefiat, aerul uscat imi zgaria gatul, ma ratacisem cu harta in mana, ma uitam la termometru fara sa inteleg de ce arata 49 de grade la umbra, nu ma descurcam cu metroul, aveam o geanta plina cu dosare si hartii, un portofel aproape gol si pe nimeni langa mine...
Se intampla exact acum 4 ani cand am venit sa ma inscriu la facultate. Ieri treceam sa-mi iau doza de cafea de pe Bd. Dacia si nu intelegeam de ce era atat de cald si de ce se stransese multimea in fata ASE-ului.
Acum 4 ani la aceeasi ora de dimineata ieseam de la metrou la Cantemir cu inima stransa si cu multe sperante. N-am stiut niciodata ce ma asteapta, n-am indraznit sa-mi fac planuri desi visam cu ochii deschisi. Tot ce-mi doream era sa stiu ca am intrat la facultatea pentru care ma hotarasem cu probabil 2 saptamani inainte intr-o secunda de furie si disperare. Aveam curaj... acum nu stiu ce s-a schimbat. A trecut exact un an de la licenta si ma vad obligata sa merg 450 km dus-intors ca sa-mi iau diploma. Nu stiu ce am sa fac in continuare.
Planuri? am, slava cafelei si vantului racoros. Insa toate dependentele din care-mi trageam seva ca un motor turat in draci la semafor aproape ca au disparut. Ma simt pierduta. Vreau sa simt iar ca traiesc cand masina fuge pe asfaltul incins aproape de apus, cand imi tarasc picioarele prin nisip, cand respir muzica ce razbate din boxele de pe plaja la The Misson Dance Weekend, cand o atingere ma electrocuta usor, cand stateam cu o cana de ceai cu gheata pe balcon si priveam in zare noaptea Bucurestiul linistit... cand adie vantul usor la picioarele mele la 4 dimineata si nu am absolut nimic sa ma ingrijoreze.
Ce vreau? Sa ma agat iar cu disperare de ceva. Nu pot trai altfel, nu sunt construita decat pentru a uita de mine si a trai prin altcineva. Nu vreau sa traiesc altfel, vreau sa ma droghez cu prezenta cuiva. Nu vreau sa treaca vara asta degeaba. Vreau sa stiu macar o farama din ce-o sa fie, ma roade curiozitatea bolnava de aproape 23 de ani, infometata si neinfricata.

Bucle (2)

2011-07-06T21:57:00.005+03:00

Am incercat sa-mi aduc aminte insa in zadar...singurul lucru care sta marturie e tot blogul asta. Am incercat iar sa-mi descurc parul, ca acum un an aproape. Atunci n-a fost atat de incalcit insa acum toata pleata mea era sortita pieirii in 3 dreaduri imense si imposibil de suportat in ultima vreme. Aratam ca Bob Marley. Mi-era deja rusine sa ies afara si-mi strangeam mereu ce ramasese din par in cozi oribile sau cocuri. Gata! Nu-mi mai neglijez pleata niciodata in asemenea hal. Sunt atat de obsedata si atasata de parul meu incat l-am lasat sa creasca 5 ani aproape fara sa tai mai nimic din el. Nu pot sa tai, ca simt ca tai din sufletul meu. Si totusi a suferit alaturi de mine, a trecut prin depresii, bucurii, nevroze, extazuri. Si inca e cu mine rosu, moale, cret si frumos. Ma doare sufletul ca pe masura ce se lungeste e tot mai putin...
Insa acum simt vantul cald jucandu-se prin pletele care-mi mangaie fata si umerii intr-un dans nebun... vreau sa se bucure cineva de parul asta frumos... pentru ca... poti dormi cu o blonda..poti dormi cu o bruneta..insa nu vei avea parte niciodata de somn alaturi de o roscata>:)
Imi iubesc parul. Si iubesc orice l-a atins sau l-a mangaiat intr-o zi calda de vara, cand ma prindeau noptile visand cu ochii deschisi si somnul cand se iveau zorile...

I feel..

2011-07-05T13:08:00.002+03:00

Vreau sa respir aer fierbinte de vara la 120km/h cu cerul albastru in fata si soarele sus. Vreau sa simt miros de mare si nisipul sub picioare. Vreau sa simt o briza dulce si sa ma plimb noaptea pe plaja, sa ma uit la cerul pictat cu stele...

Am nevoie...

Isn't this a lovely day? bullshit...

2011-06-12T19:40:00.006+03:00

A trecut fix un an de cand am terminat facultatea. Un an. Ma intalnesc ocazional cu profesori..cu colegi, pare aiurea... Luna asta..vara asta...as fi vrut sa fie absolut altfel. Aveam un milion de vise. Acum nici macar nu stiu cand si unde-mi petrec o saptamana de concediu. Sau daca o s-o petrec undeva. Am pierdut atat de multe lucruri frumoase in ultima vreme..numai...dar numai din vina mea. Ratacesc iarasi fara tinta, fara sa stiu cand o sa ma mai simt iarasi cu energia dand pe afara si cu parul fluturand in vant...nemaiavand rabdare sa vad marea. Am nevoie de atatea... Nu dorm..Nu-mi pot aduna gandurile. Nu mai sunt eu.

Vreau sa ma urc intr-o masina cu destinatia mare....acum...anyone?

E trist...

2011-05-11T19:02:00.003+03:00

Vantul bate nebun si afara se incalzeste. Traficul e mult mai lejer chiar si pentru ora 10. Undeva la capatul unui tramvai se vede o cladire comunista cu sarma ghimpata si ziduri inalte. Da, e un penitenciar. Am ajuns si acolo. Si nu mai vreau sa vad inchisori vreodata.
Pe langa faptul ca nimeni nu vorbeste vreo limba straina, macar si din gesturi, uniformele albastre sunt incredibil de nepoliticoase. Te lasa s-astepti cu ora pana aduc un detinut sa vorbesti cu el. Nu te conduc macar prin labirintul de coridoare de la subsol si nimeni nu-ti poate raspunde la nicio intrebare. Insa au curiozitatea daca ai stick-uri de memorie prin buzunar. De parca ai putea sa arhivezi un detinut sa-l scoti afara....
Tiganii urla, cainii vagabonzi sunt la ei acasa, inauntru e un frig de-ti crapa oasele, betonul gri si gresia alba scot un ecou trist si rece. Toti urla si iar urla, mirosul e mai rau ca la metrou si ti-e frica sa atingi ceva. Iar daca esti femeie, simti privirile lor infometate cum se uita la tine de parca te-ar sfasia de vie.
Detinutii stau cate 10 intr-o celula si agresiunile sunt la ordinea zilei. Nu li se respecta drepturile. Dar asta e o inchisoare mai civilizata, din cate am auzit. In unele tari din Africa e mult mai mizer si femeile sunt puse la un loc cu barbatii. Iar directorii penitenciarelor dau aiurea din gura si spun c-or sa faca asta si ailalta. De fapt nu-i pasa nimanui de cei inchisi. Chiar daca unii ajung acolo din greseala sau pedeapsa e prea mare pentru ce-au facut.

Spring, again...

2011-05-08T20:37:00.003+03:00

Nu mai simt nevoia sa scriu, sa ma plang de nimic acum. Deocamdata mi-a revenit veselia de primavara, am iar motive sa fiu fericita fara vreo cauza... a inceput sa fie cald afara, desi acum e urat si ploua, ascult jazz, ca de obicei, parul mi-e mai incurcat ca niciodata si frigiderul e gol. La munca au trecut aproape 6 luni de cand am dat de greu dar n-am de ce ma plange. Cred ca toate sunt frumoase, acum, asa cum sunt. Sunt vesela. Ma vad cu prietenii, dorm, m-am plimbat iar prin Panduri, desi n-am mai facut asta de aproape un an. E la fel de frumos si verde, nimic, absolut nimic nu s-a schimbat. Nu mi-am uitat visele, desi acum au aparut altele. Ma sperie noile vise. Dar dau dependenta... E frumos !

Pasager

2011-03-18T01:28:00.000+02:00

Abia mi-am curatat henna de pe maini si m-am asezat cuminte in fata laptopului sa-mi zgaiesc ochii la ce se mai intampla prin lume. Virtuala, bineinteles. Cu greu m-am autoconvins ca trebuie sa ma vopsesc si sa-mi descurc parul inainte de o nunta. Sa-mi gasesc rochie, care, culmea, imi vine absolut perfect si ca turnata mai putin intr-un singur loc. Checked. M-am apucat de-o traducere care trebuia terminata ieri, cum spun englezii...
Ultimele luni au trecut valvartej. Abia daca mai am timp de mine. Nu suna rau. Mi-am dat peste cap orarul de masa de seara, am pus niste kilograme pe mine si-abia astept sa-si intre vara in drepturi ca sa le dau jos. Alerg, alerg, trag aer adanc in piept si zambesc draceste. Am iar planuri, am iar sperante, incep sa ma simt optimista iar. Vreau sa ies din depresia ce dureaza de cateva luni bune. Am invatat s-o ascund atat de bine incat nimeni nu-si da seama. Imi face bine sa lucrez.
Visez. In somn si cu ochii deschisi. E uimitor cum mintea invata lucruri si creeaza legaturi intre amintiri si jur ca nu inteleg cum sau de ce. N-am somn, vreau sa joc iar Quake in disperare si sa colind barurile-n cautare de liniste.

Another day at work...

2011-03-11T13:17:00.003+02:00

Unul se zgaieste in ecranul iPhone-ului fara sa-si dea ochelarii jos si nu intelege ca daca te uiti in contralumina o sa te chiorasti rau si n-o sa vezi nimic... Altul urla ca e plictisit, se joaca solitaire pe Blackberry si vrea bilete pentru fi-sa la Shakira, in timp ce mie-mi curg balele cand vad cum sosesc X-box-urile si Playstation-urile pe care le-am comandat acum cateva ore. Iar cum totul nu era de-ajuns, mai si miroase a Ungaro de-ti muta nasul. Iar de la bucatarie iar vine miros de foul si friptura.

Din pacate nu e in fiecare zi asa relaxant. Se intampla sa urle lumea la tine si sa te injure fiindca-si imagineaza ca ei sunt cei mai breji. Ti se cer uneori chestii imposibile. Adica sa termini in timp record joia mormanul interminabil de chestii (unii stiu ce). Adica am record de 2 minute. I'm good. Azi e vineri. E liniste. Se cam doarme pe aici. Iar eu imi beau cafeaua.

Ain't I love this job?

Quake winter beer

2011-02-28T13:53:00.003+02:00

Sorbind cu nesat din cafeaua de luni dimineata si ciugulind la micul dejun ca si cum n-as fi mancat 2 zile, imi vine sa pun capul pe birou si sa dorm. Vineri am mers la intalnirea quakerilor si oricat ai incerca sa te simti bine intre 30 de oameni, dupa ce iei la bord destul alcool tot nu iese nimic bun. Urasc barfele, fara sa vreau am fost trasa fix in mijlocul unei bisericute desi putin ma doare cine cu cine are treaba... Cel mai potrivit e sa incep sa tin toate parerile pentru mine. E mai sanatos, mai politicos si mai corect asa. Nu fata de mine oricum, ci fata de nervii pe care oricum ti-i faci aiurea. Cum naiba sa te iei in brate si sa te pupi cu oameni care te-au injurat inainte cu 2 luni? Nu prea pot sa fac asta. De fapt, nu prea pot sa mai inghit ciudatenii de genul asta.

And it goes around...

2011-02-19T21:38:00.003+02:00

Iar am lenevit-o cu scrisul. Sunt uituca. Ma pierd printre zilele care fug rapid, rapid. Am atatea de povestit. Si mai nimic interesant de fapt. Vine primavara. Cel putin calendaristic. Mi-am cumparat o esarfa pe care o ador. Incep sa simt miros de frezii cand trec pe langa tarabele de unde auzi spam incontinuu: "Zambile la un leeeu!". Am primit o esarfa ciudata pe care habar un am la ce s-o asortez. E oarecum urata si albastra.. Cu niste flori interesante.

Pe langa lucrurile mai vesele care mi se intampla primesc suturi aproape zilnic la munca de la o colega care se crede sefa. Urasc ca atunci cand ii tin locul sa urle la mine c-a gasit un pix miscat cu o zecime de micron de la locul lui original. Mi-a facut un scandal de parca as fi umblat in lenjeria ei intima. Macar ceilalti colegi zambesc mereu si ma ispitesc cu bomboane, prajituri, curmale si alte mancaruri. Imi place foul la nebunie si nimeni nu se mai uita ciudat la mine cand dispare cafeaua cu viteza luminii din bufet.

You'll follow...

2011-02-01T23:47:00.002+02:00

Am lasat oarecum balta blogul. E bine. Pentru ca am inceput sa vorbesc mai mult cu mine insami...sa ma deschid eu catre mine si sa inteleg ce ma framanta si ce vreau. De fapt asta a fost si ideea initiala cand am inceput blogul...n-am putut niciodata sa tin un jurnal pe hartie si doar online am reusit sa scriu..sa tot scriu....momentan e extrem de ciudat ca nu mai am de ce ma plange.
Pe masa stau niste carti arabesti superbe si abia astept sa le devorez. Langa mine nelipsitul Pepsi si un pachet de tigari pe jumatate gol. Incerc cu ardoare sa nu ma apuc de fumat. Doza de cofeina a ajuns la multe nesuri si alte surogate pe baza de cafea. Ies aproape zilnic in oras si ma intreb daca or sa-mi mai ramana bani si pentru altceva, care oricum se duc cu viteza fulgerului. Na! mai ia-ti Si Lolita daca mai poti! sau blenderul ala dupa cae ti se tot scurg ochii in magazin.
Mi-e un dor de mor...si-am ajuns sa ma simt singura. Habar n-am ce se petrece cu mine si-am senzatia c-o sa urmeze ceva... Habar n-am ce va fi. Sper sa fie bine. Atat.
Oare sunt prea naiva?

Erm...

2011-01-23T15:21:00.004+02:00

Asta cred ca e una din cele mai grele postari ever. In stanga mea zace cana cu cofeina si un munte de prajiturele. Am ochii obositi, ma dor, am luat vreo 5 kilograme in greutate din cauza fast food-ului si mancatul la ore obscene,[din fericire nu se vad, parca nici nu exista, am un corp fenomenal si nu mai pot de fericire..haha] am tinut-o din nesomn in nesomn, azi cred ca e prima zi dupa o luna jumate cand nu suna ceasul la 7:30 sa-mi reaminteasca sa merg la munca. Ma uit in jur si nu-mi place minunata garsoniera in care sper sa nu stau decat pana in vara, cand (dea domnu') sa-mi gasesc ceva superb, asa cum vreau:X . Si-asa nu prea stau pe-acasa.

S-au intamplat un milion de lucruri in ultima luna jumatate si habar n-am de unde sa incep. Am reusit totusi cel mai greu lucru pe care mi-l propusesem: sa raman in orasul meu gri, prafuit si drag. Restul au venit pe parcurs. Am descoperit persoane care m-au ajutat cand nu mai speram la nimic si nu gasem solutii. Was fun fun fun! Am invatat sa traiesc cu o pisica si sa-i arat cine e de fapt felina sefa in casa (eu bineinteles!), ma bucur ca nu m-am apucat de fumat la cate tone de tigari mi-au fost suflete in nas, ma bucur c-am invatat sa fac peste umplut la cuptor si ca stomacul meu nu face urat cand beau peste 30 de sticle de suc pe luna. Am innebunit de-a binelea. Astept sa se deschida un bar! si tare simt c-o sa-mi placa...>:)

Daca timpul-as opri, dimineata mereu ar fi!

2010-12-31T18:10:00.003+02:00

Artificii explodeaza constant pe cerul plin de ceata, luminile tremura si eu mor de somn. Am mers pentru 2 ore azi la lucru si-am stat degeaba... Mi-e dor de vara. Alunec intr-o veselie pe gheata. Incerc sa ma gandesc ce-o sa fac in seara asta si cum o sa ma simt. Bizar, ciudat, capul mi-e plin de ura, nerabdare, scarba, sperante, nu mai vreau s-astept. Am inceput usor usor sa-mi reiau obiceiurile aici. O sa fie un revelion ciudat. Cel putin nu cum as vrea, nu cum mi l-am imaginat. Am sa recuperez saptamana asta cu mult alcool, ca doar asa se pare ca inteleg eu distractia la varsta asta...Picioarele-mi sunt amortite, la dus nu mai vine odata apa calda si n-am nici macar o rochie interesanta de purtat pentru seara asta. Am mai zis ca vreau sa vina vara. Sa-mi fluture parul in vant ascultand Yukmi Nagano intr-o masina alba ce fuge lin pe asfaltul incins catre mare. Atat vreau acum. Vreau de la 2011 putine lucruri. Foarte putine. Si mi-e dor...tanjesc...

And it goes on...

2010-12-22T18:16:00.003+02:00

Am inceput sa ma prind cum merg lucrurile la noul job. Mi-am luat primul salariu. Incepe sa sune bine, tare tare bine. Incep sa ma imprietenesc cu ceilalti colegi, pentru care am un mare respect. Sunt cea mai mica din punct de vedere al varstei. In hol zace aparatura noua in niste cutii imense care o sa-mi usureze munca infinit. Sunt ceva mai sigura pe ce fac. Ma bucura nespus ca-mi termin treaba repede si pot pleca acasa rapid. I'm beginning to love this job...
Bucurestiul e ciudat, rece, cald, aglomerat, sufocant...la fel ca de obicei. Mi-e dor de colegii de facultate si jur ca habar n-am ce-o sa fac de revelion.
Vreau sa vina vara. ACUM!

Neprevazut

2010-12-15T21:14:00.003+02:00

Lucrurile iau o intorsatura ciudata. Sunt de cateva zile in perioada de proba la un job si timpul trece tare altfel decat trecea pana acum. Trebuie sa invat multe chestii noi ca inlocuiesc pe cineva pe durata concediului. Si eu sunt un proverbial n00b. Cine zice ca lucrul cu publicul e usor se inseala amarnic. Unii sunt nervosi, altii sunt disperati ca pierd nu stiu ce cursa nu stiu unde, altii pun intrebari cretinoide al caror raspuns nu-l stiu nici sa ma scarpin o ora in cap, unii nu stiu sa caute 2 cuvinte pe Google sa vina informati nu sa vina de 5 ori fara ce le trebuie. The good side is ca toata lumea zambeste si e o atmosfera ok. Partea nasoala e ca oricand e ceva neprevazut pe langa rutina obisnuita. Fac greseli, uit chestii importante, cele 2 persoane care ma invata se cearta ca nu mi-au spus ce trebuie sa fac, eu am o privire de copil nestiutor si mi-e ingrozitor de frica sa nu dezamagesc si sa gafez monumental.

Despre ghinion sau cum pilele make the world go round

2010-12-02T20:00:00.001+02:00

Da, da, tot am nevoie de-un job. Sa-mi ocupe timpul, sa ma scoata din letargia asta cretina si sa am un scop. Desi am jurat ca n-am sa folosesc pilele vreodata (asta nestiind ca am deja), mi-am incercat norocul. M-am prezentat frumos la locul cu pricina, desi salut in limba lor materna si schimb 2 fraze, sunt intrebata intr-o engleza foarte stricata ce stiu sa fac, raspund… nimeni n-a aruncat vreun ochi pe CV, s-a trecut la complezente gen cum e vremea, hai sa bem o cafea si ce-ai mai facut, etc. In unele locuri de genul…posturile nu se mai dau de mult pe competente. De-aia merg unele lucruri atat de prost prin tara asta. Puteam sa fiu aproape analfabeta, nu cred ca interesa pe cineva. Acolo intri sau nu in functie de cine te-a adus, in functie de cine se are mai bine cu “seful”. Concurez cu alte 2 tipe aduse tot pe pile. Epic. N-am crezut vreodata c-o s-ajung si aici. Mi se zambeste cu diplomatie si mi se promite doar ca vor incerca, dar nu depinde de ei, ci…de toanele cuiva. Ce tare e sa depinda o parte din linistea/multe sperante doar de toanele unuia. Asa-i cand esti mic si prost.

Gut feelings

2010-11-23T15:56:00.005+02:00

Am inteles greu cum se interpreteaza presimtirile de orice fel pentru ca nu prea le am. Cateodata insa... impresia e atat de puternica incat corpul si mintea mea reactioneaza fara ca eu sa pot avea vreun control. Am sa ma refer la o situatie punctuala pentru ca sa o pot descrie cel mai usor.
Prin anul II de facultate am avut o profesoara noua de literatura. Nu judec niciodata oamenii dupa zvonuri sau rautati gratuite. Insa la primul curs pe care l-am avut cu ea m-a izbit o impresie de respingere foarte puternica, inca dinainte sa scoata vreo vorba sau sa schiteze vreun gest. Am crezut ca nu ma simt eu bine, ca am avut o zi proasta si aveam chef de chiulit. Nu puteam s-o sufar de niciun fel, simpla prezenta a ei ma infuria si ma enerva cumplit, repet, fara ca ea sa fi facut ceva in sensul asta. Am cunoscut-o pe parcurs, m-am fortat sa ma comport politicos, rezonabil, respectuos. Am reusit doar calcandu-mi pe inima. Mi s-a parut cea mai ipocrita persoana care exista. Toti colegii imi spuneau ca sunt carcotasa, ca n-am ce face decat sa ma plang insa chiar astazi mi s-a confirmat pentru a 20-a oara ce scorpie ordinara e profesoara aia, ca nu mai am nici macar o bruma de respect pentru ea. I-a facut rau unei persoane la care tin enorm si care s-a purtat ireprosabil fata de mine fara a avea vreo obligatie.
S-a petrecut exact la fel in liceu, cand eram singura din clasa care nu se putea abtine de la injuraturi mormaite si figuri nemultumite cand mi se adresa profesoara de franceza. Mie mi-a placut limba asta la nebunie insa fiinta aia imbecila de la catedra imi inspira numai si numai executii in minte. Nu suportam nici sa se apropie de mine. Exact ca doi magneti intorsi cu polul nord unul spre altul. Se resping puternic.
Iar ca sa inchei intr-o nota pozitiva, acelasi sentiment inexplicabil l-am avut intr-o zi calda de inceput de iunie la metrou Aviatorilor, cand am zarit cu inima batand sa-mi sparga pieptul cel mai cald zambet posibil. Instaclick! Si-atunci am inteles de fapt ce inseamna scanteia aia.

Eh, de-aia am eu incredere in my "gut feeling" ca sa zic asa...

C'est a dire...

2010-11-19T11:37:00.002+02:00

J'ai tout appris de toi sur les choses humaines.
Et j'ai vu désormais le monde à ta façon.
J'ai tout appris de toi comme on boit aux fontaines
Comme on lit dans le ciel les étoiles lointaines.
Comme au passant qui chante, on reprend sa chanson.
J'ai tout appris de toi jusqu'au sens de frisson.

["Que serais-je sans toi", Louis Aragon]

In search of...

2010-11-11T22:50:00.001+02:00

Epava melancolica isi aduce aminte fara sa vrea de lucruri la care nu s-a gandit mai niciodata. Acum vreo 3 ani incepusem sa merg la concerte care incepeau la 9 seara si se terminau la 6 dimineata. Nu, nu ma plang de oboseala, rezistenta o mai am vreo 8 ani pana la mirifica cifra de 30. Am nevoie de mult fum, zgomot sa ma doara urechile si lasere sa ma orbeasca. Mult alcool sa mascheze raguseala si dansat pana la epuizare. Mindless fun, I’d say. Asa vedeam eu la 19 ani distractia si parca mai am nevoie si acum de asta. Am dat peste biletele de la concertele din anii trecuti. S-au strans foarte multe. Am dat peste poze, in playlist apar razlet melodii de atunci si ma duc inapoi cu gandul la astea inevitabil. Perioada din octombrie pana in decembrie 2007 a fost cred una din cele mai frumoase, dure si interesante. Adica adaptare la nou si foarte multe schimbari. Alergat, alergat si descoperit. Exact ce-mi place.

Toamna

2010-11-09T17:47:00.003+02:00

A venit iar anotimpul asta ingrat si enervant. Anul trecut a fost cald, bland, nebun, ocupat, cu lan party si mult alcool. Anul asta e doar frig si vant. Nimic interesant. Ploua, zilele fug fara sens una dupa alta...socotesc ca mai sunt doar vreo 5 luni pana in martie cand vine caldura. Ma declar inexpresiva si nepasatoare pana atunci.

Oh hell...

2010-11-05T19:55:00.004+02:00

Mi-e greu uneori sa ma inteleg, sa-mi dau seama ce vreau. Si mai greu e cand am nevoie de cineva si toti au treaba! Bai, e incredibil cum eu n-am mers la cursuri , am dormit pe canapea si-am stat sa ascult cand x sau y a avut probleme. Am amanat multe, mi-am schimbat planurile cand cineva a avut nevoie de mine. Dar sa dea dracii, eu cand am nevoie si tot intreb daca ai timp pentru mine si ma duci cu presul, tare imi doresc sincer sa-ti aduci naibii aminte ca eu n-am bagat 15 scuze sau te-am amanat. Ca pentru mine nu conteaza daca e 2 dimineata, ploua in draci, e frig de-ti crapa oasele sau am examen in cateva ore. Nu conteaza c-am intarziat nu stiu unde, ca ma cert cu parintii, ca am eu problemele mele, dar niciodata, absolut niciodata nu am refuzat sa ajut, sa ascult, sa fiu acolo. Si-atunci de ce dracu am parte numai de opusul cand sunt eu in stari de genul????? Si cred c-am sa urmez sfatul lui Mansonik... am sa incep sa fiu egoista, foarte egoista. E mai bine asa pentru mine in primul rand.

Terra

2010-11-02T21:41:00.003+02:00

Prin 1999 incepusem sa cumpar o revista ce mi se parea foarte interesanta. Si-a schimbat numele de cateva ori, azi se intituleaza Terra. Prin 2008 am incetat s-o cumpar pentru ca oricat l-am rugat pe profesorul de la care o cumparam sa imi pastreze numerele, n-o primeam. Si mai rau e ca nu se gaseste la chioscuri, ar cumpara-o multa lume. I-au marit pretul nejustificat de mult desi e plina de reclame zilele astea. Pe mine m-a fascinat inca de acum 11 ani si pot sa spun ca mi-am capatat cam toata cultura generala de acolo. Internet in 1999? da, greu, la net cafe-uri si dial-up lent ca moartea. Acum tot ce se gaseste in revista exista si pe Wikipedia si-n zeci de alte locuri. Informatii actualizate, corecte, intrebarea mai ramane...de ce ar mai citi cineva? pentru ca eu am vrut sa fac spatiu pentru alte colectii si am dat unei pustoaice de 15 ani cam tot ce stransesem eu, si-anume peste 100 de numere. Cu harti superbe, articole interesante si documentare. N-a ramas prea surprinsa ori foarte incantata. Am incercat sa-i dau idei, ca poate face proiecte dupa asa ceva, e o sursa credibila, insa acum e mai modern sa iei orice plagiat de pe referate.ro. Print si gata, ai 10-le. Iti ramane zero in memorie. Cartile dupa care am invatat eu pentru bac i se par expirate, desi au trecut 3 ani de atunci si definitia romanului nu s-a schimbat inca. Nici formulele integralelor, nici fotosinteza, nici suprafata Frantei. Pacat ca aproape nimeni nu mai da bani pe un dictionar si prefera sa iasa la mall cu colegii. Nu-s tocilara extrema si stiu sa ma simt bine, insa am strans cateva carti, cred eu...indispensabile. Si-mi mai dadeam ochii peste cap cand ii auzeam pe altii mai mari spunand ca tinerii nu se mai sinchisesc sa invete, ajungand si eu la aceeasi concluzie acum. E paradoxal, desi ai o miriada de mijloace sa te informezi, devii din ce in ce mai idiot si ignorant...

Profitori..si cum te schimba

2010-11-01T21:28:00.002+02:00

De cand ma stiu am ajutat. Imi place sa ajut, indiferent de ce mi se cere. Insa undeva pe parcurs toata treaba asta a degenerat in ajutor neconditionat versus igoranta. Prin scoala generala am inceput sa inteleg ce inseamna prietenii interesati. Adica ajutor versus bagat de seama si cam atat. Am fost teribil de nepretentioasa de-a lungul timpului si n-am cerut nimic in schimb. Insa cand eu te consider prieten, amica, orice, adu ceva si tu in schimb. Nu profita de mine ca ma doare. Si ma inraieste. Ti-as da si cheia de la apartament fara discutii daca eu cred in tine. Dar dovedeste-mi ca merit macar aproape la fel din partea ta. Altfel, o sa ma gandesc de 2 ori cand vei avea nevoie de mine:(

Redecorare

2010-11-01T18:34:00.005+02:00

Cand eram mica nu reuseam sa inteleg cum naiba reusea bunica sa tina bibelourile fara praf pe ele, ordine in toate vechiturile si de ce existau mileuri peste tot. Azi m-au apucat dracii. Am dat toate caietele din liceu, manualele, culegerile, tot. Mi se pare maculatura inutila, absolut tot ce se afla in ele exista si-n capul meu si pe Wikipedia. Am gasit icoane cumparate naiba stie de unde, c'est passée, nu mai am ce face cu ele, nu mai cred. Zecile de trandafiri multicolori primiti de la iubitii din tinerete zaceau uscati in niste vaze imprastiate prin camera. Am umplut doua cosuri de gunoi cu scrisorele, vederi si postere cu boybands. M-am saturat de vechiturile cu iz romanesc de tara. Am o statuie superba cu Buddha, o narghilea care abia asteapta sa fie folosita si sticle futuriste de parfum. Lumanari care tin loc de orice odorizant. Am devenit adepta unui decor ceva mai minimalist, mai aerisit, mai zen, mai oriental. N-am nevoie decat de cateva elemente de sticla, ceramica, metal sau lemn si minimul de mobila. Vreau schimbari... cu iz de Ikea si miros de BamBoo.
Iar ca sa-mi pierd timpul, am vandalizat cateva laptopuri vechi pentru a-mi face brelocuri din procesoare si mi-am facut bucatele tetrisurile si jocurile tamacotchi din copilarie...ce vechituri...

Lockdown

2010-10-30T21:58:00.002+03:00

N-am sa-l sufar vreodata pe Kanye West insa Tiesto i-a spalat rusinea oarecum prin remixul asta. I love it!!

To be free...

2010-10-28T14:06:00.000+03:00

Poate cel mai frumos videoclip filmat in Bucuresti. :x

Interviuri, aventuri...

2010-10-27T21:38:00.004+03:00

Am nevoie de un job. Mi-am facut un Cv bun, am atasat tot ce am avut relevant de spus intr-o forma care se vinde cat mai bine si m-am pus pe cautat. Din iulie tot caut. Am mers la interviuri, insa cel de azi le-a pus capac, pana acum. M-a chemat un ilustru birou de traduceri. Ajung la locul cu pricina, ospitalitatea si zambetul m-au surprins total. Apoi vine recrutorul cu glume de complezenta si imi pune intrebarile clasice apoi imi da un test pe loc. N-am nicio problema cu dovedirea nivelului de cunostinte. Insa eu am scris ca am experienta si stiu sa fac bine lucrurile x, y si z. El imi da un test din lucrul b2, un exemplu general. Mai exact, stiu, m-am specializat pe traducerile de beletristica, brosuri publicitare, turistice si putin IT. El imi tranteste un text super-specializat de petrochimie cu o terminologie de-ti vine sa urli si un contract, deci pe juridic. Pentru asta 15 minute/2pagini. Inutil sa spun ca n-am avut Google sau vreun dictionar la dispozitie. Apoi imi spune sictirit ca mai am de lucru. Pai bineinteles ca mai am de lucru, inteligentule, ca nu-s dictionar electronic telepatic! Da-mi uneltele si am sa ma achit de sarcina cat pot mai bine. Insa nu-mi tranti ca-s praf si ca nimeni nu m-ar angaja doar pentru ca tu nu stii sa citesti un Cv si sa asculti cand spun ce stiu sa fac, nu ce vrei tu. Bine ca te-ai nascut invatat, eu mai am mult spre deosebire de tine. Plus ca varianta in engleza a site-ului tau de mare traducator e plina de greseli si-mi dai mie lectii. Epic failure.

Asa ca imi iau picioarele la spinare si inaintez prin ploaia rece si hulitorii ocazionali de miting. Ma retrag intr-un Mc linistit si cald, cu "Creativitatea" lui Osho in brate. Nu sunt nici nervoasa nici suparata. Unde am gresit? Ca sa nu-mi aduc aminte de alta mirifica recrutoare, care dupa ce citeste pe Cv ca la liceu am fost la mate-info engleza intensiv, in facultate am facut 3 ani de engleza, am certificatul Cambridge si autorizatie de traducator...ma pune sa-mi spun numele pe litere...am inlemnit!

Da, stiu,mi-au murit laudatorii...

Commander

2010-10-25T19:43:00.003+03:00

Recent am tot auzit obsedant vocea lui Kelly Rowland pe mai toate posturile. Nu mi-a placut R&B-ul si Destiny's Child niciodata [in afara de Girl], insa ce-a evoluat dupa suna excelent. Beyonce, dupa ce consider eu ca fiind o muzica destul de proasta, a scos Irreplaceable, Halo [care este superba:X], Beautiful Liar si If I Were a Boy. Am senzatia ca in sfarsit si-a pus vocea in valoare. Cat despre Kelly, mi se parea greu de observat, dar dupa ce si-a lasat parul lung si ne-a aratat ca e frumoasa, stie sa cante si are un fizic incredibil, am inceput s-o ascult. A inceput colaborarea cu David Guetta in 2009, foarte surprinsa fiind de scena dance din Europa. Acum Commander suna bestial si-s tare curioasa cat de sus va ajunge Guetta datorita muzicii bune pe care o face.

Libertate, azi?

2010-10-23T22:30:00.004+03:00

Imi place libertatea, ingradita de reguli, fireste, ca nu exista nimic absolut pe lumea asta. Imi place sa ies la cumparaturi la 9 seara cand e magazinul gol. Imi place sa ma plimb pe langa Academie pana in parcul Izvor. Imi place sa am mereu o carte noua, s-o citesc, desi uram si urasc in continuare cititul. Imi place sa umblu goala prin casa tocmai pentru senzatia de libertate aparenta pe care o ofera. Imi place sa fac ceaiul negru in lapte si sa mananc la orice ora cand mi se face foame. Sa ma urc in masina si sa plec oriunde vad cu ochii. Sa ma joc 15 ore pe zi sau sa stau la cursuri tot atatea ore. Sa am pe cineva langa mine nu ca umar de plans...ci...sa fie langa mine. Imi place sa joc rummy pana dimineata si sa am o sticla de Jack mereu la rece. Iar acel cineva sa tina loc si de tata, si de amant, si de iubit si de cel mai bun prieten. Sunt prea emotiva in secunda asta, am vazut un film lacrimogen si, ca toate muierile sensibiloase, m-a apucat nebunia. Ma intreb doar de ce karma asta cretina se incapataneaza uneori sa fie contra a tot ce vreau. I never asked for too much. Nu, nu vreau sa le fac pe plac unora, nu, nu vreau sa tac si sa mai inghit. Vreau sa aflu cum naiba reusesc unii sa obtina ce-si doresc. Eu inca n-am descoperit cum, doar atat.

Religion and shit

2010-10-22T21:47:00.003+03:00

S-au certat timp de milenii crestinii cu musulmanii si evreii. Religia a fost mereu un subiect atat de aprins incat a pornit razboaie si-a distrus prea mult incat sa fie numita ceva bun.
Inteleg ca avem nevoie sa credem in ceva superior noua, in faptul ca exista rasplata pentru orice fapta si ca te vede al' de sus cand faci ceva urat. Ghici ce? Nu te vede!!! Nu mai sunt de acord de vreo 12 ani cu aberatiile scrise de niste frustrati acum 2000 de ani devenite litera de lege pentru babele de la tara care-si rup hainele mergand in pelerinaj sa pupe niste oase putrezite.

Daca am chef sa spal duminica, de Pasti, am s-o fac. Exista masini de spalat automate si apesi pe un buton. Pentru ce am progresat? E pacat?? Daca mi s-a rupt un nasture la haina de Sf Marie...mnu, n-am voie sa cos, ca ma vede dracu'. Daca n-am tinut post, nu m-am rugat si n-am facut 30 de matanii nu sunt pura, nu ma pot impartasi. Tre' sa iau la rand toate icoanele pe care si-au lasat altii bacteriile sa le venerez si eu, ca deh, suntem credinciosi. La varsta de 10 ani imi aduc aminte cum ma intreba parintele la spovedit daca am fumat si am baut. WTF???

Nu, nu cred decat in ceea ce pot intelege. In ceea ce cred eu ca e corect. N-am nevoie de preoti mesageri daca divinitatea aia aude tot ce misca, inseamna ca-mi poate auzi si gandurile. Oricate acatiste dai tot n-o sa fii mai breaz. Oricate cruci iti faci cand treci pe langa biserici, n-o sa castigi la loto. Si sa-mi explice mie un preot logic cum dracu au evoluat 6.5 miliarde de oameni din Adam si Eva, ca jur ca atunci am sa cred in orice bullshit indoctrinant. Sa-mi explice de ce trebuie s-avem slujbele alea lacrimogene si sa cotizam bisericii cand vine parintele sa dea de 3 ori din matura aia de busuioc cu apa, fara sa bata la usa. Multumesc cerului, karmei, injectiilor cu botox etc. pentru ca suntem in 2010. Altfel muream dracu arsi pe rug pentru ca sustineam ca pamantul e rotund si ca nu suntem noi centrul universului.

Educatia e singura religie.

"I never really hated a one true god but the god of all the people I hated!!" Marilyn Manson

Farmville

2010-10-22T21:25:00.005+03:00

Facebook e o retea sociala imensa mult mai buna decat hi5 si orice altceva. Cam asta e punctul forte, din cate vad eu. Ca-ti pierzi jumatate de zi in jocurile lor cretine, e altceva. Am avut pesti virtuali, cica. Ai naibii, nu mureau de foame si-mi trebuia o groaza de bani sa-i inmultesc, sa cumpar melci, foci, balene, statui, orice-ti trece prin minte ca decoratiune. Devenise enervant sa curat acvariile de 50 de ori pe zi. Am inceput sa ma joc Farmville din cauza zecilor de invitatii. Am muncit ca nebuna s-ajung la nivelul 60, sa-mi iau animale, sa am cotet pentru gaini, copaci, case, stupi de albine, pivnite, cocine pentru porci, you name it! Da mai lasati-ma cu ouale voaste depuse de gaini, ca va mor cainii de foame, ca v-a fatat vaca un vitel ori ca ati luat nu stiu ce premiu. E exasperant sa plantezi pixeli, sa recoltezi pixeli, sa nu ti se vestejeasca balariile ori sa ai grija sa-ti faci upgrade la orice tractor, casa, hambar... Mi-am pus panze de paienjeni pe copaci, ca vine Halloweenul. Ma intreb ce prostii or sa mai scoata de Craciun. Parea interesanta ideea de-a avea o ferma virtuala cu toate prostiile pe ea insa deja nu mai am pentru ce munci...
73 de milioane de oameni joaca Farmville. Asta inseamna mai mult decat World of Warcraft. Pentru simplul fapt ca te baga intr-o panza de paianjen sociala atunci cand te loghezi. Ti se reaminteste ca vecinul x ti-a dat de mancare gainilor si ca ti-a trimis o scandura pentru cotet. Iar cum codul bunelor maniere ne impiedca sa refuzam, trimitem si noi la randul nostru iepuri, gandaci si omizi pentru colectii. Ma intreb cat am progresa daca am dedica acelasi timp filmelor, macar...

Flashes

2010-10-20T22:04:00.006+03:00

[...]Imi simt mainile crapate, ma dor aproape. Poate e din cauza frigului. Apuc cu cate un deget obiectele dorintei mele animalice, un meniu Big Mac si o cola rece. Mi se face pofta din cand in cand de mancarea pe care o injura toti. De fast-junk food. De nachos cu salsa, de cate o shaorma ori mancare mexicana. Le devorez cu foamea unui somalez in trenul care asteapta sa plece inapoi spre frigurosul munte pe care-l detest cu furie. Copacii au ruginit de tot, incepe s-arate dezolant si n-o sa vad frunze verzi pana in martie, cred...
Las o revista pe scaun si-mi vad de drum.[...]

Halloween

2010-10-14T18:12:00.006+03:00

Mereu am fost impotriva chestiilor copiate, plagiate, imprumutate de orice fel. Impotriva americanismelor si preluarii fara discernamant a unor lucruri ce nu ne definesc cultural, nu ne apartin si n-au avut traditie in partea asta a globului. Insa exista putine lucruri care-mi plac precum H alloween-ul.
Ce poate fi mai amuzant decat o ceata de copii sau tineri imbracati in costume pe care numai imaginatia le poate intrece scalambaindu-se pe strada, sculptand dovleci, facand farse ori cerand bomboane? Casele sunt decorate cu lilieci, panze de paienjeni, usturoi, vrajitoare calare pe maturi, bufnite, sperietori de ciori, pietre de morminte, you name it. Soneria de la usa aduce a clopot sumbru de catedrala si balamaua usii scartaie ca-n Familia Addams... Unii ar zice c-am innebunit, c-am dat in mintea copiilor de 5 ani si ca n-am altceva mai bun de facut. Bai, carnavalurile de Haloween sunt cele mai tari petreceri! E hilar sa-ti vezi cea mai buna prietena imbracata precum in Vestul Salbatic, pe unul in mumie, pe altul in Contele Dracula ori varcolac...
Decat rozalia siropoaso-gretoasa Valentine's Day as importa Halloweenul. Avem si noi destule personaje de poveste si legenda populara care s-ar integra perfect in concept.

Nu inteleg

2010-10-13T19:39:00.003+03:00

Nu-mi mai place ceaiul facut de mama. N-are nicio legatura cu cat tin la ea. Nu-mi mai plac mesele acasa, in familie. Nu mi-au placut de fapt niciodata, insa asa crestem toti. Iarasi, n-are legatura cu cat tin la ai mei. Imi place sa-mi fac eu un ceai negru sau Wintery Dream si sa rontai o pizza fierbinte si crocanta dimineata, facuta de mine. Am o lene incredibila cand vine vorba de facut orice prin casa. Daca e teritoriul meu insa, il pastrez fara un fir de praf. Nu suport un birou aglomerat, fire de par pe gresie in baie (si doamne, are de unde sa cada!!!), e imperios necesar ca hainele sa-mi miroasa fresh si sa-mi schimb asternuturile saptamanal. Fac crize daca n-am dulapul de bucatarie plin de condimente ori congelatorul burdusit cu legume si pui asteptand sa fie linsati. E doliu daca nu exista o sticla de Jack undeva la rece, chiar daca are viata lunga.

Pe scurt, nu inteleg de ce ma schimb. De ce ma simt bine facand lucruri pentru propria-mi persoana fara sa am pic de lene. De ce-mi place sa-mi primesc prietenii seara la jocuri de rummy care dureaza pana dimineata in sunete de jazz, miros de pizza si gust de bere? Concluzia mea, cred, tare sper sa am dreptate... E... ca-mi doresc independenta. Viata aia ciudata de adult cu griji si prostii insa cu toate libertatile care mi-au lipsit mai mult sau mai putin.

Keep on...walking...

2010-10-13T18:38:00.001+03:00

Pe vremea asta anul trecut abia incepeau serile nebune pe o muzica foarte asemanatoare..mi-e dor de rockarolla...

Explicatie?

2010-10-10T15:24:00.004+03:00

Nici nu-mi mai aduc aminte de ce am facut un blog. Sau daca am avut vreodata un motiv pentru asta. Nu stau deloc prost cu comunicarea insa am vazut treaba asta ca o modalitate de a-ti asterne gandurile, de a scapa de poveri, de a transpune pe o hartie formata din cod binar ce simti, ce gandesti, ce vrei, ce te macina, ce-ti bantuie gandurile... Un loc in care nu-ti pasa despre ce scrii ori iti pasa prea mult. E plin online-ul de wanna-be bloggeri. N-o sa fiu niciodata unul dintre ei. N-am pornit la drum cu ideea asta, nu ma cheama Arhi, Maka, Zoso etc., sau mai stiu eu cum. Toate lucrurile despre care scriu ei sunt mai mult decat banale. Foarte banale. Ii citesc cu placere insa nu vad un talent debordant in scris. Ei doar relateaza si atat. Mai arunca cu noroi, cum obisnuieste toata lumea. N-am reusit sa pricep niciodata, chiar si-n familia mea, de ce trebuie la fiecare 5 minute, cu orice ocazie sa te plangi de ceva ori sa critici altceva. Chiar a disparut fantana cu inspiratie si tot ce ne-a mai ramas e barfa de 2 lei si critica? N-am ce exemplu sa dau eu, coltul asta de pe blogspot e doar o cutie unde-mi tapetez dracii, visurile, orice nimicuri.
As vrea sa apuc ziua cand macar o parte din noi va fi mai optimista. Deja incepe s-arate aiurea vesnica lamentare despre nimic. Ignore that. Ah, trebuie sa fug, ma reintalnesc cu o draga prietena. Laters:)

What about love?

2010-10-10T14:52:00.002+03:00

Anul asta n-am apucat sa-i vad...alinierea proasta a planetelor, etc...
Versuri foarte interesante...

Anger and misery
The reason for my heart's fragility
How will it be if you simply set me free
Restore my ability, to hold my head high
To speak only truth where I used to lie

Will you ride with me?

2010-10-10T14:47:00.000+03:00

Te inveseleste, damn...

Close

2010-10-05T15:08:00.003+03:00

Frig dimineata, radare peste tot si un Nestea sub pragul de inghet. Imi linistesc nervii intinsi pe sfoara dupa o seara de certuri pentru care n-am avut nicio vina si-mi adun gandurile, mai inchei un nasture la hanoracul calduros si admir cerul tomnatic de la un balcon ce da spre Berceni. Niste prajituri razlete ma imbie insa astept sa soseasca lume prietenoasa de anul trecut. A inceput sa-mi placa mult sa merg la nunti. E o ocazie nemaipomenita de a studia persoane, de a interactiona, intelege, a-ti face cunostinte noi. Ignori miresele stresate, mirii enervati ca nu trece slujba mai repede si rudele lacrimogene care dramatizeaza orice fleac. Ai sansa sa inveti multe, cred.

Reusesc sa scap la 4:30 dimineata. Frig, iar, ploua, politia opreste pe cate un zevzec vitezoman. Dar ma cuibaresc repede intr-un loc caldut si pun la frigider o sticla de Jack. Am ajuns sa apreciez lucruri carora nu m-am gandit o clipa sa le dau atentie pana mai recent.Cumparaturi in Real dimineata sau un film vazut seara in li-ni-ste, cu un Jack rece langa.

Monsters..in my freakin' head!

2010-10-01T23:29:00.003+03:00

As incepe sa scriu in genul cum apare pe Facebook, Sarah face aia, Sarah drege ailalta... Da! Nebunei asteia i s-a urcat tensiunea la cap, a fumat un pachet de tigari si si-a facut rezerve. [e nefumatoare, de cate ori sa va mai zic?]. Si-a calcat orgoliul rau in picioare, a realizat ca de fapt compromisul/consensul inseamna sa renunti la ce vrei doar ca sa nu mai ai scandal insa a reusit sa-si pastreze ochii uscati. Vrea sa schimbe ceva. Un singur lucru care o macina pe dinauntru. Si va pune totul la bataie... a, nu, nu face prostii, nu sariti, ho! :)

Cer de septembrie

2010-09-27T22:04:00.000+03:00

A random thought

2010-09-27T02:15:00.000+03:00

Am stat o clipa fugarita de frig si ploaie intorcandu-ma acasa si m-am gandit la cum si cat de mult se schimba oamenii, ce-i determina sa se schimbe iar daca intr-adevar se petrece asta, chiar e spre bine mereu?

In scoala generala am fost tipul clasic de colega ocolita pe motivul ca nu eram indeajuns de cool, asa cum credeau fetele mai “populare”din clasa. A, si baietii nici nu se uitau la mine, am fost complexata ani de zile pe motivul asta. Indobitocita de bunici si-ntr-o oarecare masura de parinti, nu stiam cum sa reactionez lumii exterioare si-aveam destul de putini prieteni, dintre care au ramas prea putini, dar buni. Foarte buni. Nu prea aratam ca o fata, nu ma imbracam precum celelalte si nu gandeam ca ele. Mi-am facut o prietena care a fost in exact aceeasi situatie ani intregi, de care se radea, dar care era buna cand cereau profii temele sau dadeau proiecte. Lumea ne vedea ca pe doua ciudate care s-au gasit pentru o barfa dar habar n-aveam ca mi-am gasit poate singura persoana in care am incredere mai mult decat in parinti. Timpul a trecut, iar noi prin hormonii adolescentini certareti si acoolici fumatori. Au aparut certuri, intepaturi gratis, prostii. Au disparut. Fetele populare care erau iubite de toata lumea si-si radeau de noi arata acum ridate, de 40 de ani, fara urma de zambet, cu copii de 2-3 ani in brate, fara facultate, fara sa fi inceput a-si trai viata, fara sa descopere mai nimic. Fara sa vrea sa-si raspunda unor intrebari…fara sa se maturizeze. Nu zic c-am facut-o eu, e inutil sa fii matur daca nu te porti copilareste din cand in cand. Aceleasi fete au ramas doar cu rautatile, cu rasetele fara rost si cu sufletul la fel de gol.

Noi in schimb am inceput sa ne cunoastem si sa lasam ifosele in urma. Am descoperit jazz-ul, ceaiurile, WOW, Mass Effect si-am pierdut nopti intregi ascultandu-ne reciproc temerile si visele…

Thank you for being the best of friends!

p.s.: Tortul a iesit demential;))

Random

2010-09-13T13:06:00.001+03:00

Trenul fuge infinit mai incet decat gandurile mele. E vara inca, desi a inceput scoala si miroase a buchete de flori, metrou intarziat si trafic ingreunat. Ma simt ciudat ca nu mai fac parte din aceeasi multime ingrozita ca somnul de dimineata se duce din cauza cursurilor. Vreau rutina, examene, sa stiu ca am un program de urmat. Nu pot opri valul de ganduri care dau semnalul de trezire constant ca trebuie sa schimb ceva curand, sa nu stau in loc, altfel am sa pierd timpul degeaba. Ma opreste o hartie imbecila si un ghinion aparent. Insa mi-am incarcat bateriile mai mult deca m-asteptam. Am parte din cand in cand fix de linistea de care am nevoie, de tumultul in care dau randament maxim, am un oarecare grad de libertate la care adaug parti furate fara mila. Am realizat pentru a mia oara cat conteaza, cat linisteste sa discuti calm, cata greutate ia de pe inima sa stii pentru ce si pentru cine lupti, ce-ti doresti si la ce sa te-astepti. Ma uimeste cat invat de la tine, ma sacaie ca nu ma cunosc indeajuns de bine incat sa nu-mi iasa perle in momentele cand n-ar trebui. Da, sunt foarte incantata de cum reactionez in prezenta ta. Ai crede c-am avut destul timp sa cristalizez un comportament mai matur insa si-acum am scapari ce-mi mai scad 19 ani fara sa vreau… simt Miyake in nari si-abia aud printre ochii intredeschisi aceeasi respiratie calda si-aceleasi documentare pe Discovery care, culmea, m-ajuta iar sa dorm, oricat de dor imi e de traficul de sub geam. Ma inghionteste stomacul care are fantezii de cateva ore cu pizza de-aseara.

Can't wait!

2010-09-06T15:03:00.001+03:00

Omg, wtf, yaaay, abia asteptam...deci, da!, vin Morcheeba in Bucuresti.
Sala Palatului, marti, 5 octombrie:X

I want to be close to the maddening crowd

2010-09-06T13:29:00.000+03:00

If I were a boy...

2010-09-05T19:09:00.002+03:00

Mi-e frica de mine insami, de ce tampenii o sa fac daca mai sunt tinuta mult in lesa, criticata pentru absolut orice si refuzata cand vreau sa iau decizii pe cont propriu sub pretextul ca habar n-am ce fac si ca am gandirea retarda. Mi-e frica de presiunea care s-a strans si nu mai are mult pana va erupe foarte urat, de teama de-a nu pierde iar lucrurile la care tin din cauze care nu depind de mine. Mi-e groaza de ce mizerii or sa-mi iasa pe gura cand o sa cedez. Am invatat, m-am fortat sa-mi reprim orice sentiment de furie, pentru ca ma distruge, psihic si fizic mi-e foarte rau dupa ce ma enervez. Am reusit timp de doi ani sa pic la un fel de pace, mi-am castigat o oarecare libertate pe care-am pierdut-o acum dupa era facultatii. Ce e tare amuzant: notele bune si licenta pentru care am muncit atat n-au contat nici cat un fir de praf in fata cui trebua sa conteze. Nu sunt „lasata”sa fac mai departe un master, desi aveam hartiile pregatite si un job sa ma sustin. De acelasi om care zice ca ar face orice pentru mine. Tata, sa stii ca gresesti, gresesti urat. Gresesti enorm fortandu-ma sa fac ce vrei tu la 22 de ani. Gresesti enorm cand te comporti cu mine ca si cum as fi o pustoaica descreierata de 15 ani, drogata si beata. N-am facut nimic sa te determin sa n-ai incredere in mine. Insa m-am saturat pana peste cap sa-ti dovedesc, sa-ti aduc argumente ca am dreptate sau ca lucrul X sau Y e corect. Nu ma asculti, nu e de interes ce am eu de spus. Sau cum a fost de la inceputul facultatii pana acum. Iar cand dau semne ca ma simt ca un parazit care a supt destul, desi mi-e al dracu de bine si-mi convine sa fiu intretinuta, nu mai vreau asta. Pentru ca odata cu ajutorul vin toate urarile de „bine”din partea ta. Si ca toti parintii carora li se pare ca pierd controlul, cauti orice constrangere sa ma tii unde nu vreau. Te intrebi de ce m-am indepartat, de ce nu pot discuta cu tine lucruri, importante sau nu... pune-te in locul meu si deruleaza cativa ani in cateva minute, sa vezi daca-ti convine.

Un singur lucru ma tine sa nu las totul balta si sa ma straduiesc sa-mi fac o viata aici. Iar acel lucru are indoieli, imi spune s-o lasam mai moale, nesiguranta and shit, cand pentru mine e suma a tot ce-mi doresc. Cand eu as lasa orice sa-i fiu alaturi si nu ma lasa, crezand, poate, ca-s la fel de descreierata ca o pustoaica amorezata. Mi-a ajuns pana peste cap situatia asta. Nu vreau sa te pierd! Nu din cauza unor prostii care ne tin pe loc. Sunt foarte sigura ca esti ceea ce am nevoie acum. Sper sa fii si tu...sau sa mai vrei...inca... pentru ca e o nebunie sa dai cu piciorul la ceva frumos pentru cateva luni de intrebari. Nu face asta. Nu-mi face asta. Nu cand eu cred in tine asa. Nu esti proiectia a ceea ce-mi doresc eu. Nu mi-am creat imagini si iluzii false, vad cum esti cu adevarat desi crezi ca spun totul in gluma. As vrea foarte mult sa realizezi ce fel de persoana esti prin modul in care ma port cu tine si-ti vorbesc. Si mai ales cum s-au petrecut atatea lucruri atat de repede. Nu e o greseala. Nu e timing prost. Habar n-ai cat tin la tine.

What would you say if you saw your future?

2010-09-01T22:32:00.003+03:00

Cum ar fi oare daca ti-ai putea vedea 5 ani din viitor? 10? un an macar? apoi sa ti se stearga totul din memorie, insa macar sa stii, sa ai o linie punctata pe care s-o urmezi. Mereu am zis ca nu vreau sa stiu ce va fi, insa ma roade prea tare nesiguranta de orice fel.
Necunoscutul e incitant, insa nu daca n-ai independenta si/sau casa ta. Vreau sa cunosc ce-o sa fie doar ca sa nu fac niste greseli imense care m-ar costa ceva...ori macar sa stiu ca pentru ce lupt la momentul respectiv merita sau e un mare bullshit.
Si mai vreau sa stiu cum naiba te poti simti atat de bine in compania cuiva, sa simti ca va cunoasteti , desi realmente, va stiti de prea putin timp. Ar trebui sa incep sa cred in treaba cu karma. Pentru ca ma simt legata de cate ceva fara un motiv aparent. Te stii tu...

I so fucking miss this...

2010-08-28T22:31:00.001+03:00

I said to myself...

2010-08-25T22:57:00.003+03:00

Scriu. Imi place sa scriu. Balarii, lucruri de suflet, eseuri, lucrari de licenta, articole, teze de examen, e-mailuri, you name it. In romana sau engleza, cum vine mai usor pe moment. Am cochetat si cu franceza 10 ani insa am ruginit de tot. Nu mai tin pasul.

Mi-am dorit toata viata sa lucrez pentru National Geographic (revista) ori pentru LonelyPlanet. Nu cred ca voi ajunge vreodata sa fac asta realmente, desi mi-am pierdut ani din viata pe internet / citind / invatand / acumuland din pasiune, absorbind tot ce mi s-a parut interesant. Nu pricep de ce n-am fost in stare sa ajung mai aproape de un vis tesut in piele, ingropat in fiecare celula. Nu mi-am dorit niciodata nimic mai mult decat sansa de a vedea lumea. Asta-mi face sa rasara in minte alta poveste, despre ce-ti place inexplicabil, de cand te stii. Insa acum e vorba despre altceva. Sunt curioasa daca sunt in stare sa scriu pe-atat de bine pe cat imi imaginez. M-am inscris pe cateva site-uri unde scriitorii freelance din orice domeniu sunt platiti per articol/lucrare/eseu, etc.

M-o fi ajutat facultatea cu ceva?

Rapture

2010-08-23T12:08:00.004+03:00

1. a feeling of great happiness or excitement;
2. happiness, pleasure, joy, delight.

Am auzit varianta dance acum 9 ani si a fost mare hit dupa ce John Creamer si Stephane K. i-au remixat piesa. Simpla, melodica, n-o uiti niciodata. Voce fara cusur desi n-a studiat vreodata Conservatorul ori alta scoala de profil.

"Rapture" Acoustic Performance
Nadia Ali

Iubesc piesa asta, cu muzica dance am crescut si pacat ca unii cred ca arta inseamna doar ceva compus acum 50 de ani. I-as putea contrazice foarte politicos, cum am facut-o in rapidul spre Bucuresti de luni dimineata, intr-un compartiment plin de rockeri adormiti care se intorceau de la concertul Iron Maiden din Cluj. Un batran de vreo 70 de ani incerca sa convinga 5 adolescenti / young adults ca muzica rock nu are gust sau melodicitate si ca nimeni nu mai asculta The Beatles. Ba chiar ascultam cu placere si ce s-a compus in anii '60. Altfel, zic eu, n-am putea intelege muzica de azi. Nu in adevarata ei fata. Ai nevoie de nou pentru a aprecia ceva vechi si invers.

Stoned in love

2010-08-20T22:37:00.004+03:00

[...]Gust amar de bere, pachete imprastiate de uscaturi pe masa, rasete molipsitoare, lacrimez de la cate un fum de tigara intersectat fara voie cu ochii mei mofturosi, intorc capul si-ntalnesc ochi zambitori, putin obositi care ma intreaba fara vorbe daca ma simt bine. Fuge sa ia o ciocolata calda si nu uita ca mai singurele dulciuri care-mi plac sunt Bounty. E noapte, cerul e galben de la luminile orasului, greierii se intrec in a-si etala cantecele si de pe scena Ecranului se aude “Ain’t no sunshine”. O voce calda canta cateva piese folk pe care toata lumea vesela de la mese le stie pe de rost. Prietenii vechi isi deapana anii de amintiri incercand sa refaca un remember intr-o excursie la munte pe sfarsitul lui septembrie. Rad, rad, rad fara oprire, ma fura cate un gand si alunec iar in lumea mea cand aceiasi ochi intrebatori se-apropie usor si zambesc. E liniste, trafic putin, racoare, urasc ca iar trebuie sa plec. Zilele trec enervant de repede si nu mai am stare pana vin inapoi.
Am o noua dependenta, pe langa celelalte. Mi-a fost frica sa nu-mi pied iar capul, dar nu-mi mai pasa. E altfel, e altceva, esti special. Nu-mi pasa cat dureaza. Nu-mi pasa cat lupt sa ajung iar aproape de tine. Sper sa ai rabdare. Si-o sa ai cea mai frumoasa surpriza atunci. Pentru ca meriti, pentru ca ma accepti asa cum sunt, pentru ca-mi lasi vanatai si-ti amortesc mainile cand incerci sa dormi cu animalul...
Mult pentru mine nu inseamna nimic. Totul pentru mine nu ajunge. Vreau fiecare gest, fiecare cuvant, fiecare secunda de atentie. Insa de fapt fac un mare taraboi incercand sa-mi ascund propriile temeri. Trec orele cu viteza fulgerului ascultandu-te. Nu ma satur. De tine… piele calda, moale, proaspata, calda… [...]

Tort...pentru toate ocaziile

2010-08-14T16:59:00.003+03:00

Dupa ce alergam in fiecare an de ziua mea cautand un anume tip de tort, abia gasind, scump in draci si se termina intr-o nanosecunda dupa ce suflam in lumanari, mi-am dat seama ca am in dotare 2 maini cu care sa-mi fac si eu cum imi place. Nimic mai simplu si mai delicios...

Blat:
Ha ha, cumparat, am esuat lamentabil in procesul de creatie, pana ma invat sa nu-l mai stric, cumpar! De cacao!

Crema:
2 pachete de unt bun, cacao de Zaan cat va place, zahar pudra dupa gust, toate astea se transforma intr-o crema atat de buna care n-are curajul sa se taie..

Umplutura si insiropat:
Folosesc fructe de padure proaspete: afine, mure, zmeura, coacaze/agrise ori visine, cirese amare. Daca e iarna, se gasesc congelate dar n-au acelasi gust. Blatul merge insiropat numai cu visinata de la Fiorentino daca in casa nu se gaseste...nu indoita cu apa si fara zahar...

Pe deasupra mai rad ciocolata alba, ornez cu frisca si fructe, in functie de inspiratia divina de moment. Oricum iese ca in poze:D

Am mai vorbit despre acelasi tort si aici.

Bucle...

2010-08-14T00:09:00.004+03:00

Imi plac multe lucruri, asa... multe! Unul singur urasc insa mai mult decat mancarea de gutui, ananasul, sa nu-mi mearga netul ori sa fie curentul oprit: pieptenele. Lucru ingrat care ma face sa sufar crunt o data la un an cand decid ca eu nu mai vreau dreaduri in cap si ca e timpul sa descurc acea minune a naturii incalcita de oricine ma ciufuleste mai prieteneste sau mai infocat, bestie!

Ma inarmez cu rabdare, un tub intreg de balsam si ma pun pe injurat cu sete pana la a 5-a generatie de strabunici. Nu vreau sa aud de foarfeca. Dupa 2 ore si 100.000 de fire luate la bani marunti respir usurata la gandul ca nu va trebui sa-mi mai vandalizez buclele rebele cu-n obiect atat de injositor precum pieptenele pentru cel putin un an de acum incolo. Victorie! acum ma pot intoarce la viata mea care graviteaza in jurul laptopului conectat permanent la lumea civilizata si sa-mi indes niste haine subtiri in rucsac fiindca-mi iau zile libere si-ajung in orasul meu drag, incins, asfaltic, aglomerat, intoxicant.

Silence

2010-08-12T16:08:00.001+03:00

Ma intreb cat la suta e noroc si cat alegerea ta, cat e munca serioasa si cat iti bagi picioarele cand nu te mai motiveaza... cum decizi de fapt ce e potrivit atunci...sau you just go with the flow sperand ca n-o sa regreti?

Home is where the heart is

2010-08-04T18:27:00.005+03:00

[...] se-aude slab un documentar pe Discovery la un TV dat incet de fundal…o lampa arunca timid o nuanta portocalie pe perete iar mie mi-e foarte sete. Afara e aproape lumina, ceasul ticaie ora 5, prin geamul deschis aud o briza usoara printre frunze si simt o racoare dulce miscand perdeaua, ajungand la picioarele mele. Dau sa ma ridic, dar parul mi-e prins de un obraz moale si cald care sulfa usor si ritmic. Scap usor din stransoare fara sa fac zgomot insa o mana somnoroasa ma trage aproape inconstient si automat inapoi, incolacindumi-se in jurul mijlocului. De fapt vreau sa adorm la loc pana se lumineaza bine. Ma trezesc zbieretele copiilor, caldura crescanda si stomacul cersind nerusinat cafea, nu in ordinea asta. Sira spinarii mi-e amortita, nu-mi gasesc gatul…Sirul gandurilor care navalesc dupa asa o noapte lunga e intrerupt de un sunet usor descifrat drept “buna dimineata”… pe umar simt o caldura fina, aceeasi mana somnoroasa care coboara spre coapse, zgariind prelung tot ce intalneste, apoi imi intinde energic si hotarat toate oasele amortite pana incep sa le simt iar. Stomacul mofturos invinge si-n scurt timp miroase a omleta usor crocanta, paine proaspata si un ceai rece care dispare pe nevazute din pahar. Apa de dupa dus se evapora, arunc pe mine in graba haine subtiri si sar intr-o masina alba ce fuge lin pe asfaltul incins al Bucurestiului de luni dimineata. Ajung in Ecran pe o caldura inabusitoare si ma reped la o cafea si-un Bounty [my all-time favourite] fara regrete.

Iubesc escapadele. Pentru ca ma simt ca acasa oriunde mi-e bine. M-ai bate, bestie, pentru fiecare data cand ti-am zis cat imi place orasul prafuit unde ne coacem incet. Si da, I feel like home with you.

Cat de naturala poti fi?

2010-07-25T22:02:00.004+03:00

Realizez cu uimire ca dintr-un punct de vedere nu m-aseman cu suratele mele vesnic pe tocuri si spoite pana-n varful urechilor in diverse curcubeuri. M-a trasnit ideea citind aici si m-am gandit sa fac si eu o prezenta a obiectelor mele de igiena personala pe care se duc banii de buzunar.

Folosesc cu obsedanta placere parfumurile. Fresh. Dintr-o gama restransa, unde toate au cam aceleasi note de baza insa sunt destul de apropiate. Am peste 100 de sticle, sticlute, you name it! Imi doresc Women de mor.
Niciodata nu lipseste un deodorant cu aloe care-si face treaba la fel de bine ca si Str8-ul negru... Apoi un trilion de creme de toate speciile posibile flancat de un singur tip de sampon cu vreo 5 balsamuri si masti de par. Un singur gel de dus care face respawn o data la 2 saptamani. Farduri zero. Oja zero. Placa de intins parul zero. Nu posed obiecte ingrate gen pieptene, autobronzante ori bigudiuri, rujuri sau rimel. Fixativ?? nu cunosc sensul cuvantului. And that's just about it. Alte obiecte de uz personal se subinteleg. Insa niciodata n-am priceput de ce unele au o trusa cu 150 de sticlute de oja, 40 de perechi de pantofi sau li se umple pielea de pori si fac iritatii la ochi din cauza machiajului in exces...
Nu inteleg..ce s-a intamplat cu frumusetea? Nu se mentine prin cateva ore de somn bun, plimbare si mancat un pic mai rational? E de ajuns sa-ti luceasca parul de sanatate, sa ai dintii frumosi si o piele luminoasa. E chiar asa necesar sa faci uz de bidinele si trafaleturi inainte sa iesi din casa? Un pic de miscare iti face corpul s-arate de zeci de ori mai bine decat orele petrecute la solar, salariile cheltuite la coafor ori rutina pedichiurii sfinte o data pe saptamana. Femeile de azi nu prea mai stiu sa fie naturale...

I'm a ghost

2010-07-24T18:04:00.003+03:00

Amintiri, sunete, o briza usoara si o caldura insuportabila. Ajung in Bucuresti cat de des pot de frica sa nu ma apuce sevrajul de dupa dependenta. Am mers la un interviu cu ganduri amestecate. Vroiam si nu sa iau. E o sansa sa vezi lumea. Nu m-au sunat inca. Nu stiu daca o vor face. Mi-am dat silinta sa arat impecabil, sa am un CV ireprosabil si sa raspund politicos la ce sunt intrebata. Sanse mai sunt inca. Se mai intorc peste putin timp. Iar eu intre timp caut sa fug..cat mai departe...

I don't belong...

2010-07-16T13:45:00.002+03:00

Foarte relativ timpul asta... trece repede cand te simti bine si te-asteapta lucruri serioase si nu prea placute. Ieri m-am mutat din locul unde ma simteam ca acasa. E incredibil cat de multe bagaje poti strange la final. Nu vreau sa ma uit inapoi c-o sa innebunesc. Dupa un acru schimb de replici cu ai mei, care sunt socati de faptul ca am curajul sa raman aici au urmat alte ghinioane. Am reusit un compromis temporar pana imi gasesc un cuib numai al meu. Nu e placut, dar e ceva. Vreau sa cred ca de data asta o sa tina cumva karma cu mine. Altfel nu stiu din ce buzunar sa mai scot optimism, ca de bani, deja e poveste lunga. Urasc sa depind. De parinti, de prieteni, de toate.

Anul asta am ratat multe concerte si planurile s-au evaporat until further notice. Imi doream la nebunie sa merg la The Mission Dance Weekend, ca de-obicei. I keep my hopes high though. Desi nimic nu e roz la orizont. Sau macar previzibil.

Simt ca nu apartin nicaieri, ca n-am liniste...si e tot ce vreau..

Help?

I wanted to believe...

2010-07-10T21:01:00.011+03:00

[...] oare unde naiba mai incap si cartile alea? am umplut deja un sac pe care nu-l pot ridica si am nevoie de spatiu si pentru haine... A, da, update, am inceput sa impachetez. Ma mut. Iar. Pentru a 8-a oara in 3 ani. Trebuie sa golesc sifonierul curand, comoda plina de prostii adunate de-a lungul timpului si sa-mi gasesc un cablu dat disparut de mult. Sa fac luna apartamentul, s-aranjez totul cum era. Nici nu mai stiu exact ce e al meu. Trebuie sa ma dezobisnuiesc de-un stil de viata linistit, comod si fara griji, pentru care n-am miscat un deget macar. Lucru de care au grija parintii sa-mi aminteasca zilnic prin reprosuri perpetue. Mda, n-o sa mai pot face pizza cand am chef si s-o termin pe toata fiindca am avut 2 randuri de planuri pentru o singura zi si ambele s-au risipit ca un fum.

E aiurea cand vrei cu tot dinadinsul sa te schimbi in bine, faci eforturi si realizezi c-ar fi mai bine sa ramai aceeasi vita egoista, ca-i mai bine pentru nervii tai. Oricat de roz ar parea unele lucruri. Oricat de multa nevoie ai avea de un lucru sau de cineva in momentul ala, N-AI sa-l primesti. Oricat de frumos te-ai purtat si oricat de putine ai astepta in schimb. Sa lasi de la tine?? Bineinteles, daca s-ar putea, totul. Si bineinteles, cand exista asteptari sa nu te porti copilareste, ai nevoie... Ar trebui sa incep sa traiesc pentru mine insami, nu pentru altii. Ori de cate ori mi-am jurat printre dinti ca n-o sa mai las nimic sa ma intoarca pe dos, cu atat mai rau m-a intors cand a inceput sa-mi pese.
Ma intorc la o bere pe care vroiam s-o beau la concert sau intr-o companie, la un film. To hell with you!

Sundown

2010-07-04T23:52:00.004+03:00

I'm not asking you to stay forever, a few numbers on a dial... Long enough to see the sundown, long enough to slow it down... Stand still, this time you can be back here...

C'esti fini !

2010-07-02T16:00:00.002+03:00

[...] 4:35 a.m si inca nu dorm. E deja lumina afara si ma chinui cu-n pahar de Jack sa-mi vina somnul abuzand de QuakeLive in loc sa-mi golesc mintea de orice. Apuc putin peste o ora de somn si deschid lenesa TV-ul neavand nimic ce sa urmaresc in afara de cateva posturi cu muzica romaneasca neinteligibila, reclame de teleshopping pe mai toate canalele si emisiuni in reluare. Fac o razie scurta in frigider, ma opresc pasager in fata oglinzii si zbor catre metrou sperand sa nu intarzii la sustinerea licentei...

Ajung in fata salilor unde eram programati sa intram. O multime de colegi galagiosi care mai de care tremurand si impartasindu-si temerile legate de-aceasta sacra zi... Eram destul de linistita inainte sa intru insa vibra o asa tensiune in aer incat m-am simtit tare aiurea ca n-am injectat un energy boost inainte, omniprezenta cafea tare de-ti sar ochii ca la loto.
Am intrat a 2-a la comisia mea, sigura fiind c-o sa fiu paralizata de frica avand ca ajutor de nadejde un discurs atent pregatit in 5 minute de inspiratie divina. Un cuvant n-am citit din el. De fapt mi-am prezentat pe scurt lucrarea si-am raspuns la intrebarile unei profesoare nesperat de binevoitoare in timp ce la celelalte 5 comisii alti studenti isi "vindeau" licenta in alte limbi, o reala atmosfera de call center.

Am iesit dupa un sfert de ora topaind ca un copil de 5 ani care-si vede jucariile noi primite sub bradul de Craciun, batand palma cu ceilalti, chicotind vesela la auzul vestii ca pe diploma mea de licenta va fi scrisa o nota din 2 cifre. Mi-am luat o imensa cafea indulcita cu-n la fel de imens Twix si-am luat loc linistita pe hol, in acelasi vacarm turbulent alimentat de crizatii care urmau sa intre... Pana la ora 12 s-a terminat totul. Zoom era plin ochi, de parca si Titulescu si Maiorescu avusesera licenta in acelasi timp. Am rontait la un dezamagitor cappuccino la Shooters, un bar de fite cu tenta sportiva, mobilat cu gust, cu o muzica oribila, niste preturi execrabile si mancare de duzina. Am mancat mancare mai buna, mai ieftina si am fost servita mai cu zel in plin centru in locuri mult mai serioase. Sports Pub din Romana il intrece de 20 de ori in orice. Mai ales in bun simt!

Countdown's over !

2010-07-01T14:06:00.005+03:00

Ma flancheaza o cafea al carui miros ma subjuga si un platou de mini negrese abia iesite din cuptor care frig inca prea tare ca sa le pot decima. Perdelele flutura-n bataia vantului si clopoteii de vant se izbesc unii de altii intr-un sunet lin, aducandu-mi aminte de aer sarat de mare si par incurcat plin de alge. Maine am sustinerea licentei si capul mi-e plin de ganduri fara legatura unele cu altele. Atentia mea e vraiste, concentrarea pulbere, un roi de amintiri navalesc in fata ochilor fara ca eu sa le fi chemat. Acum 3 ani terminam cu bacul si-astepam sa-mi ridic diploma alaturi de colegi imprastiati, veseli, usurati, nerabdatori. Maine e o proba ca oricare alta, un examen ce n-ar trebui sa conteze prea mult. Unica deosebire e ca de data asta n-astept cu nerabdare sa plec sa ma inscriu la facultate stiind ca urmeaza ani fara griji, ci alerg dupa o rezolvare mai mult sau mai putin promitatoare a unor probleme ce nu ma vor tine prea mult pe loc. Vad fulgere taind orizontul prin geamul plin de picaturi de ploaie. E doar o alta furtuna de vara vrand sa racoreasca asfaltul fierbinte...

Tell me...

2010-06-26T23:02:00.002+03:00

Am obtinut momente scurte de liniste surda. Am luat o decizie [tare buna, sper] ale carei efecte nu le pot ghici curand. Multa vreme am pendulat intre intrebari de genul :" ce-ar fi fost daca da? sau daca nu..." Am fost mereu genul care obtine, primeste, i se da tot ce vrea, nu neaparat si cand vrea. Am inceput recent sa schimb macazul, sabotandu-mi singura vointa, intelegand ca unele lucruri sunt mult mai intense daca vin atunci cand e timpul potrivit. Las la o parte orgoliul si fac loc ratiunii desi recunosc, mi-e frica. Oricum m-am consolat mereu cu gandul ca mai sunt atatea greseli de facut...

Mas que...nada?

2010-06-23T19:19:00.001+03:00

A venit vara..de vreo 2 luni deja..mi-aduce aminte de terasele de pe malul marii unde se-auzea de dimineata pana seara...

Something...I believe

2010-06-22T20:29:00.003+03:00

Zilele fug din ce in ce mai repede spre un necunoscut care ma ingrozeste. Au incercat multi sa ma linisteasca dar cu tot optimismul meu ereditar, greu vad o raza de soare acum. Mi s-a facut un dor ascutit de colegi si facultate. Ma trezesc din obisnuinta devreme si-mi dau seama repetat ca nu trebuie sa merg la cursuri intr-o zi lunga cu 8 ore. N-am stiut altceva decat scoala si vacante in ultimii 15 ani. Unii ar zice ca-i o copilarie, insa-mi doresc sa continui. M-am atasat ireversibil de cladirea alba din Timpuri Noi si de profesorii atat de speciali care au determinat schimbari majore in gandire si comportament pe parcursul a 3 ani tumultuosi. Nu ma vad studenta toata viata, insa ma vad aproape de studenti si profesori, oricat as uri eu catedra. Mi-au fugit prin minte ganduri subite c-as putea si eu la randul meu sa am de-a face cu asta, dar in fata clasei, nu in banca. Curajul nu-mi lipseste ci poate doar retinerile ca nu stiu mai temeinic chiar lucrul ce m-a atras din prima acolo.
Nu cred c-am fost mai nehotarata in viata mea decat in momentele astea. Nehotarari generate de niste esecuri mai mici sau mai mari ori de un timing prost. Uneori chiar de ghinion. Cu toate astea, chiar daca multe merg cu dosul in sus, ceva s-a schimbat in bine...si sper sa ramana asa...

Quand tu me prends dans tes bras
Quand je regarde dans tes yeux
Je vois qu'un Dieu existe
Ce n'est pas dur d'y croire

There's a time...

2010-06-18T23:50:00.005+03:00

Intorcandu-ma lent pe drum spre casa dupa..nici eu nu mai stiu cand am fost ultima data, mi-am dat pentru a suta oara seama de ce am vrut sa plec. Ma simt aiurea cand plec dintr-un oras pe care-l uram inainte. Ar trebui sa ma inveselesc atunci cand vin sa respir aerul curat, sa ma pierd in verdeata proaspata si cruda. Ar trebui sa tanjesc dupa liniste, soare bland de munte, sunet lin de izvor si locuri mai aerisite. Aici am crescut, asta e tot ce stiu. Iar ultimii 3 ani nu stiu daca m-au schimbat complet in bine. Nu-mi ajungi greu cu prajina la nas, dar am vise mari pe care vreau la un moment dat sa le implinesc macar in parte. Parintii s-au dat peste cap sa-mi puna la dispozitie cam tot ce-am poftit si mult peste. Au compensat taios in alte parti si-acum comunicarea s-a dus pe apa sambetei. Ma port aiurea cu ei desi n-am motive. Ma simt distanta si le-o simt in voce. Vina? A cui? E o stare tampa ca aia cand iti zboara gandurile in toate partile asteptand la semafor si nu se mai face odata verde.

At the end...

2010-06-14T21:57:00.006+03:00

Imi usuc sumar in graba parul si-arunc cele mai subtiri haine pe mine gandindu-ma ca n-o sa ma lichefiez de caldura pana ajung la facultate. E o zi mare. E ? Am asteptat-o ? Nu. Si da. De fapt era oricum inevitabil. Colegii-s veseli, tristi, plang, se imbratiseaza. Trei ani s-au terminat in clipa asta si nimeni nu indrazneste sa se intrebe ce va fi dupa. Trei ani frumosi, scurti, care n-or sa se mai intoarca oricat mi-as dori sa dau timpul inapoi, c-asa mi se intampla cand stiu ca-mi va fi un dor nebun de zilele fara griji si stres.

Licenta ce va sa vina ne-a tinut pe toti in priza, migalind la copy-paste in "overtime" pentru ultima saptamana. N-am crezut niciodata c-o sa vad rasaritul 7 zile la rand fara sa obosesc. Un rasarit ce-anunta o noua zi, noi semne de intrebare, incotro? De ce incepi sa-ti pui intrebari la final? Poate de teama, poate pentru ca brusc esti scos din continuitatea inceputa inca din clasa intai. As fi studenta toata viata. Ce-o sa-mi doresc peste jumatate de an nu se pune. Sau peste un an. Conteaza acum. Si-acum incepe sa-mi fie dor chiar daca totul curge cu o viteza mai mare decat pot asimila.

Alright

2010-06-01T21:27:00.007+03:00

Mi-am acordat placerea de a savura o bere rece in prima clipa de liniste pe ziua de azi. Nu intra deloc, nu pot s-o beau oricat as vrea. M-am trezit cu noaptea-n cap dupa ce-am pierdut vremea in loc sa mai trag cu ochiul la cursuri pentru ultimul examen din sesiune. Ultimul...

Am alergat dupa tramvai abia tinandu-mi un ochi pe jumatate deschis sperand s-ajung la examen. M-am trezit injurand de toti sfintii luati pe rand in ordine alfabetica atunci cand traficul a inceput sa descrie o miscare haotica datorata grevei astora de la metrou si-am luat-o la plimbare pe jos pana la facultate. Ocazie atat de rara sa-mi vad atatia colegi la fata, bucurii, bancuri, glume deocheate, zbierete, liniste. Suntem anuntati ca trebuie sa ne predam lucrarile de licenta cu o luna mai devreme impreuna cu alte vesti proaste. Dus dracu planurile de betzie din seara asta. O colega nu inceteaza sa susoteasca si sa ma fu** la creieri sa-i dau ciorna. Revad 3 ani de cursuri si examene in 3 secunde trecand sacadat prin fata ochilor, raman blocata. Ne imprastiem dezamagiti catre case.

Ma intorc sa conduc o colega la gara pe-o ploaie enervant de rece. Inghit cu noduri o pseudo-cafea jenant de amara chiar si pentru preferintele mele de la McD incercand sa ma incalzesc. Astept 3 sferturi de ora un nenorocit de 96 pe-o ploaie uda si mucegaita. Soferul conduce dezolant de prost. Un plod cretin urla incontinuu dupa cate ceva si 3 tigani se cearta energic. Muncitorii de pe scaun miros a...munca asidua pe canicula si am urcat panta academiei in jumatate de ora. Slalom printre mocirle si balti pana la glezne.

Imi trantesc rucsacul si hainele din care storceam ploaie si dau drumul la apa sa fac un dus, apa de culoarea malului verde. Renunt resemnata la ideea relaxanta a unui dus si vorbesc cu toti prietenii amanati sa ne vedem, chit ca timpul parca se contracta pe zi ce trece. Ajung la momentul berii desfacute care-i tare neprietenoasa cu nervii si ziua mea jalnica...dar luminile de pe strada rar au aratat atat de colorat...

Est-ce que je regrette?

2010-05-30T17:49:00.003+03:00

Intr-o pauza de o pizza delicioasa si-un schweppes mai rece decat gheata am dat peste un remix care mi-a urlat in casti luni intregi...

Remix pe care il cautasem frenetic de vreo 2 ani fara sa stiu cine canta. Sasha si Digweed gusta genul asta mai mult decat orice asa ca n-a fost chiar atat de greu sa gasesc ce ma interesa...

Ma intorc fara chef la scrisul licentei asteia interminabile...desi as decola cu mach 15 si m-as sui pe bicicleta sa alerg un pic pe vremea asta...

Chilling

2010-05-29T20:13:00.003+03:00

Afara toarna incet, cu furie, cerul crapa din cand in cand intr-un fulger pasager, picaturile se strang pe geam ca niste perle vii... s-a asternut o liniste sacadata de tunete in departare iar in boxe suna un ney pasional amestecat cu lumanari palpainde, miros de cafea proaspata si boboci de iasomie abia deschisi...

No stopping for nicotine

2010-05-27T23:40:00.000+03:00

[...] nori de tigara injectand plamanii, intoxicand fiecare celula, inecand cuvinte, aprinzand imaginatia... Ar suna ca o reclama la Marlboro dar e doar reactia mea la ceata creata de fumul pe care il tai cu cutitul in cluburile si barurile de pretutindeni. Nu sunt fumatoare si urasc mirosul de tigara de oriunde ar veni. Ma determina sa ma bag cu totul in masina de spalat sa-mi sterg urmele ingrate de tutun din piele cand ajung acasa. Si totusi are un gust delicios atunci cand dupa cateva beri ori sticle de vin decizi ca nu mai suporti spam-ul constant de chistoace provenite de la toti ocupantii mesei si devorezi nervos un pachet intreg intr-un ritm care fumatorilor cu state vechi li se pare dubios pentru un nefumator convins. O buna parte din momentele importante din viata mea se leaga de tigari. Cum? N-am inteles nici eu. Poate pentru ca e un obicei atat de banal intre tinerii si mai grizonatii avizi de un fum ocazional sau mult mai des. Pentru mine a inceput intr-o seara la Polivalenta si-a continuat ori de cate ori se crea atmosfera propice de fumat "pipa pacii". Au trecut aproape 3 ani de atunci si n-a dat dependenta.

huh, War ?...what is it good for?

2010-05-25T23:37:00.001+03:00

Mai aveam inca un pic si cedam iar rezultatul nervilor mei s-ar fi transformat intr-un post imbecil despre certurile interminabile cu parintii din cauza unor reprosuri perpetue, chestii pe care ei nu le inteleg desi au avut varsta mea si alte minunatii pe care numai ei stiu sa le aminteasca mereu in preajma unor examene mari si importante..deh..

Sunt zen...

Oldies, varianta teen

2010-05-23T22:23:00.004+03:00

Curioasa din fire, preiau tot ce mi se pare interesant, inclusiv leapsa lui Night-Elf cu privire la muzica buna. Certificatul meu de nastere ma tradeaza nesimtit spunand ca eu n-am ce cauta sa povestesc despre piese ale anilor de aur. Well, hear me out!

Conceptul meu de oldies difera drastic datorita timing-ului in care parintii mei s-au decis ca ma vor, deci am un milion de piese bune pe care le-as mentiona, dintre care mi-au obsedat copilaria:

5.Dire Straits - Sultans of Swing

4.Queen - I Want to Break Free

3.Paul McCartney & Michael Jackson - Say Say Say

2.Bon Jovi - Livin' on a Prayer

1.Eric Clapton - Layla

Cum sa copiezi cu bun simt...si ce-am invatat din asta

2010-05-23T19:43:00.000+03:00

N-am invatat de la veterani in domeniu insa mi-am dezvoltat propriile simturi care m-au salvat de fiecare data de la note mai putin mandre in catalog...
Sa ne intelegem. Nu sunt o tocilara dar nici nu s-au asternut panze de paienjeni pe cartile mele. Pur si simplu m-am folosit de asta ca sa-mi salvez notele sau mandria, desi uneori nu strica sa recunosti cat de mult te-ai pregatit pentru ceva, daca ai facut asta...

Mi-amintesc prima tentativa reusita, in clasa a V-a, cand imi simteam inima gonind nebuneste nestiind unde sa ma mai uit sa nu ma observe diriginta. Uitasem ce trebuia sa scriu pentru subiect, asa ca am decis sa ma uit in caiet. Colegii se inspirau fara rusine, lasand la o parte orice urma de morala, credeam eu. M-am simtit vinovata cand am primit 10. Imi placea la nebunie materia insa. Scoala pana atunci ne bagase cunostinte cu palnia in cap iar noua ni se cerea sa reproducem fidel cum stateau lucrurile la materia x (evident interzis sa fii creativ), eu fiind educata sa nu ma mint pe mine insami ori sa insel. Dar... a inceput sa fie mai comod sa-mi gasesc ceva de facut inainte de teze si lucrari si sa las totul pe ultima suta de metri [cu varii mustrari din partea parintilor]. Am constatat ca, desi esti prezent la ore tot anul, nu reusesti sa aprofundezi atat de bine decat printr-o rasfoire indelunga a caietelor. Temeinica. Asa ca mi-am dezvoltat propriul stil de-a invata si-n scurt timp memoram mult mai repede dect tocilarii avizi mereu de linguseli si medii de 10. Uram sa citesc dar savuram si ultima picatura cand vedeam ca reusesc cu atat de putin efort sa obtin atat de mult.

La liceu am realizat potentialul invatatului sub presiune. Oricine ar zice ca nu se fixeaza permanent si-ti bati joc de materie, ramanand cu praful de pe toba la final. In clasa a XII-a profesoara de biologie s-a purtat mizerabil cu noi si-am inceput sa urac materia, desi ma descurcasem tare bine ultimii 3 ani. Am avut abia media de trecere iar ea m-a asigurat cu mare satisfactie ca voi pica BAC-ul. In 2 saptamani m-am pus la punct cu materia de 2 ani si-am luat o nota foarte frumoasa, nereusind sa copiez...

Am incercat de-a lungul timpului cateva metode simple dar sigure, dintre care pot enumera:

• handsfree-ul
• pixul taiat cu rola de hartie rulata inauntru pe arc
• cerneala invizibila
• iPhone
• mazgalit pe banca/mana/pereti/talpa/catedra
• ciornele [imbogatite cu informatii]
• clasica fitzuica cu font 6 ascunsa intr-o varietate de locuri
• cursuri xeroxate micsorate la 10%
• manual/caiet/cursuri

Lista e mult mai generoasa decat atat, iar fiecare are avantaje si dezavantaje. E tare frustrant sa ti se termine bateria la telefon ori sa ramai fara mina la pixul-minune. Ceea ce vreau eu sa subliniez e ca si copiatul e o metoda excelenta de a invata. Sapi dupa informatii, le aduni intr-un loc si rescrii o parte sintetizand esentialul. Cu timpul se formeaza mecanisme de memorare foarte eficiente care te-ajuta sa prinzi din zbor aproape orice fara prea mare efort. Mai ramane problema emotiilor. Profesorul daca vrea ca nimeni sa nu miste in amfiteatru, atunci nimeni nu va misca. Autocontrolul e singura salvare cand cunostintele tale sunt cam subrede si te paste o restanta scumpa. Cand impart subiectele, profesorii nu au totusi 10 perechi de ochi sa se uite la toata lumea, deci ocazie buna pentru o miscare inteligenta. Apoi prefa-te dezinteresat de ceea ce se petrece in jurul tau si mazgaleste orice pe ciorna. Niciun profesor nu va rezista 2 ore plimbandu-se sau stand la catedra afundat in reviste. Nu scrie ca vita cand e la catedra iar atunci cand vine langa banca tu sa te uiti pe pereti si sa fluieri...intentiile tale sunt mai mult decat evidente. O atitudine constanta va garanta reusita. Stai drept, normal, nu te fatai in stanga si-n dreapta, lasa susotitul si nu scotoci prin geanta.

O mare dovada de bun-simt (in cazul in care n-ai prea avut noroc in ziua aia de inspiratie) ar fi sa faci lucrarea ta unica pe cat posibil in abordare si continut. Sunt de-acord ca multe materii rigide nu permit spatiu de manevra insa sunt atatea altele unde poti abera serios fara consecinte grave. Profesorii apreciaza foarte mult o lucrare argumentata si bine strcturata decat 200 de foi trase la xerox unde doar scrisul de mana difera. La un examen in anul I mi-au picat 2 subiecte dintre care eu stiam un sfert la primul si nimic la al 2-lea, iar profesoara e cunoscuta pentru generozitatea cu care imparte restante. N-am avut de unde compensa lipsa informatiilor, desi fusesem la cursuri si seminarii asa c-am abordat subiectele altfel cu ce-mi aminteam din cursuri. Rezultatul neasteptat de bun m-a incurajat sa citesc, sa sintetizez si mai mult, sa invat sa cuprind esentialul si sa-mi conturez idei de baza pe care le pot dezvolta ulterior.

Parintilor oripilati ca la scoala copiii lor nu se straduiesc sa invete le-as spune ca unii dintre noi avem propriile metode de a acumula cunostinte. Metode care ne invata cum sa invatam, pentru ca dupa 60 de examene te cam prinzi cum sa transmiti ca tu de fapt ai creier si-ai trecut prin filtrul gandirii subiectul lor plictisitor si inutil. Cu ce ramai dupa 15 ani de scoala e strict problema ta... Totusi, mi-a ramas in minte o discutie avuta cu cativa ani inainte de BAC, cu o profesoara ce mi-e draga peste masura. Imi povestea cum invata si ce noroc a avut pe parcursul studiilor sa-i pice fix ce i-a placut ori ce repetase inainte. Nici nu ma gandeam atunci ca prin hazard, am sa ma bucur si eu de acelasi noroc chior. Poate e karma, poate e disperarea din primele 5 minute "oh, hell, ce dracu sa scriu??"...

Flashdance

2010-05-19T10:54:00.006+03:00

Deep Dish s-au intalnit accidental intr-un club dupa ce patronul a incurcat Djii care trebuiau sa mixeze intr-o seara. Stilurile lui Dubfire si Sharam se completeaza reciproc iar duo-ul a reusit sa lanseze destule voci bune pe scena dance, inclusiv pe Nadia Ali. Au remixat cam toata muzica buna de prin 1993 incoace. 2004 a adus Flashdance, cu vocea foarte senzuala a iraniencei Anousheh Khalili. Recent n-au mai scos niciun album de studio precum George is On din 2005.

Eu i-am descoperit abia in liceu, cand de-obicei toata lumea realizeaza cat mai e de ascultat si mi-a placut genul peste masura de mult. Iar versurile povestesc coincidental si despre o parte din trecut. Al meu;)

Gained the World

2010-05-18T14:02:00.004+03:00

I'm ready to gain the world and lose my soul. I have nothing else to lose, anyway... It's my turn to fight!

Uneori, intalnind prieteni sau cunoscuti pe care nu i-am mai vazut de ani de zile imi da de gandit cum m-am schimbat si eu pe parcursul anilor. N-am trait prea mult cat sa fie schimbari majore ori evenimente cruciale dar i-am cunoscut atunci si vad acum unde au ajuns si ce vise li s-au implinit ori la ce-au renuntat sa lupte. Mi se pare ca de fapt sunt milione de optiuni si nimeni nu stie dupa ce s-alerge mai intai. Unii au fost mai norocosi, dandu-si seama destul de devreme la ce sunt buni si la ce mai trebuie lucrat ca sa ajunga intr-adevar unde-si doresc. Altii, printre care si eu, au o idee generala [ori cam vaga] despre ce-ar trebui facut ca utopiile alea adolescentine sa aiba macar o infima sansa de-a se materializa. Motivatie am sa dau si altora. Energie pe surplus s-a strans destula ca n-am turat niciodata motoarele mai mult de 30% in nimic. Acum am o singura dilema...si-anume ca nu stiu unde s-o iau in serios. Dar am sa rumeg bine problema;))

[unul din multele post-uri de gen stream of consciousness care n-au neaparata legatura cu ceva. m-ar si mira daca ma intelege cineva.]

Leapsa [this is soo fun!!] ep.2

2010-05-16T23:00:00.009+03:00

Din cand in cand imi rasare-n minte un iritant ce-ar fi fost daca.... Sa schimbi ceea ce esti e greu, dar nu imposibil. Sa-ti doresti sa fii altceva sau altcineva, deja calci in teritorii nocturne ori ale visarii cu ochii deschisi. Intr-o clipa de liniste-n metrou, in timpul unui jam session sau dupa o inghititura de cafea pe fuga te traznesc zeci de ganduri in acelasi timp carora nu le acorzi neaparata atentie. Insa nu te-ai abtinut niciodata sa-ti imaginezi lucruri.

Ce-as fi ales sa fiu dac-as fi fost...

- o lună... august, c-atunci ma relaxez, plec in calatorii, mai imbatranesc c-un an si-mi fac planuri utopice de care oarecum ma tin...

- o zi a săptămânii, aş fi fost... vineri, ca sa adun lumea pentru sambata seara in bar/drumetie/jocuri de mima/plimbari/restaurant/club/ you name it!!!

- o parte a zilei, aş fi fost ... dimineata, ca-mi da energie si-abia astept seara ce vine...

- un artist, aş fi fost... DJ..dac-as fi invatat fotografie bine vedeam lumea...

- o direcţie, aş fi fost… inainte.punct. cu viteza a cincea.

- o virtute, aş fi fost... virtutile se cultiva, deci prefer sa citesc mintile oamenilor..much more fun..

- o personalitate istorică, aş fi fost… Elisabeta..atata putere?? sete fara margini >:)

- o planeta, aş fi fost… una pe care sa se gaseasca o civlilizatie avansata care gandeste mai mult decat noi..

- un lichid, aş fi fost… Jack Daniel's...

- o pasăre, aş fi fost… condor..traieste in Anzi si vede atatea lucruri frumoase..

- un tip de vreme, aş fi fost… cer senin cu nori pufosi si briza calda

- un instrument muzical, aş fi fost… ney

- o emoţie, aş fi fost… sunt dependenta de ideea de a fi indragostita..deci, ceva perpetuu din categoria asta la oferta, anyone?

- un sunet, aş fi fost… trafic...ma linisteste (asta vine de la o persoana nascuta si crescuta toata viata la munte, in aer curat si liniste)

- un element, aş fi fost… foc. fara flacari nu exista viata, nu exista dorinta.

- un cântec, aş fi fost… Unwritten, m-a inveselit peste masura in ultima vreme, desi e un pic roz, asa..hell

- un film, aş fi fost… Al cincilea element

- un serial, aş fi fost… Stargate SG1, (cat de previzibil..)

- o carte, aş fi fost… atlas...sunt multe carti care mi-au placut, de ce sa le fac geloase??

- un personaj de ficţiune, aş fi fost… fictions never come true..as fi Shakira

- un fel de mâncare, aş fi fost… chilli con carne

- un oraş, aş fi fost… Marrakech

- un gust, aş fi fost… amarui

- o culoare, aş fi fost… maroniu-spre-mov, nu stiu cum se numeste=))

- un material, aş fi fost… publicitar:) sau doar materie as in..substanta? (booring)..ok, sticla..

- un cuvânt, aş fi fost… haide;)

- o materie de şcoală, aş fi fost… geografia

- un personaj de succes, as fi fost... Warren Buffet

- un mijloc de transport, aş fi fost… metrou

- o haină, aş fi fost… maieu, maieu, sutien

Leapsa se duce inevitabil la Night-elf!!! care e liber (si incurajat sa adauge oricare alta categorie ne-roz la care eu am dat copy-paste).

Baby make your move, step across the line....!

2010-05-14T20:54:00.006+03:00

Sex sells. E o lectie pe care varii tipuri de DJ au invatat-o relativ rapid de cand s-a lansat Satisfaction a lui Benny Benassi. Nu incurajez asta insa era o abordare previzibila pentru un target mai larg. Ce, nu toata lumea asculta genul asta. Cum sa-i facem pe toti sa asculte?? aducem 5 tipe misto in prim plan, le ungem cu ulei si le punem sa se lupte sau sa dea gauri cu bormasina. Sexy? discutabil. Scarbos? nu chiar. Somewhere in between. Dati-mi o tipa atat de buna precum creatza din Stupidisco si va jur c-am sa ma caftesc cu ea. Poate chiar mai mult de-atat. De ce? ca e delicios! De ce? ca asa am fost educati...

Touch me

2010-05-14T20:44:00.002+03:00

O vechitura intoxicanta, Rui da Silva cu cea mai buna piesa a anilor trecuti..

Siuil a Run

2010-05-14T18:43:00.000+03:00

O voce frumoasa, un ritm vesel, un cantec celtic apreciat de oricine...

Soon...

2010-05-13T21:53:00.006+03:00

Ma simt ca la liceu in ultimele zile. Comportamente lacrimogene debordand din nepasari perpetue care acum s-au strans si explodeaza lent pe ultima suta de metri. Mereu am stiut ca va fi o continuitate si lucrurile se vor aseza decent astfel incat sa-mi permita sa ma ocup de ce-mi place. Ziua si proiectul/examenul/prezentari etc..
Totul trece deja mult prea repede. In curand o sa imbrac o roba care nici nu stiu ce inseamna. O sa fie un banchet ciudat, cred. Iar zilele vor trece si mai repede, mult mai repede ca inainte. Zile cand suni toata agenda din telefon ca vrei sa te plimbi/iesi la o bere si toti sunt ingropati in examene sau munca, fiindca tu ai chef de miscare, abia scapat de zile-n care ai fost in priza... E o zi mai mult decat superba dupa furtuna calda de azi-noapte. Am facut dus pe balcon incercand sa fur cateva fulgere dar picaturile de ploaie erau calde...am vrut sa fiu undeva departe.
Pana atunci astept cu nerabdare concertul AC/DC si party-ul de sambata seara.

Elizabeth

2010-05-07T11:30:00.002+03:00

Am revazut filmul de curand si oricat urasc eu literatura plictisitoare, istoria pe care nu prea o pot tine minte si pe snobii de britanici, Cate Blanchett a facut un rol monumental in filmul asta.

Let you go? How can I let you go?

2010-05-04T08:28:00.001+03:00

Addiction!

2010-04-29T19:31:00.015+03:00

[...] cainele de la etajul 6 latra ca un apucat si e de-abia 4 dimineata...n-am auzit inca niciun claxon dar se face in curand lumina. Pana cand imi fac cafeaua si ciugul ceva inainte sa plec la ore se-aud vreo 3 ambulante, nenumarate claxoane si sunet dulce de motor supraincalzit...suna interfonul, e vreunul cu reclame si n-are pe unde sa intre, dar fac un dus, arunc un tricou pe mine si-o pereche de blugi apoi ma grabesc sa prind un oarecare troleu sau autobuz sa ma duca la metrou. In statie ma opresc obligatoriu pentru a-mi goli buzunarele cu revista Atlas si NG cand apar, tanjind dupa a doua doza de cofeina obligatorie pe ziua de azi. Prind unul din trenurile care alearga spre universitate si ma cufund in visare pret de 3 statii scurte. Muzica ma insoteste oriunde iar o zi buna incepe mereu cu Morcheeba sau un pic de rock, pana ajung in sala, unde e o caldura orbitoare si ma alimentez cu-o Roua rece sa ma trezesc mai bine.

Orele trec mai usor sau mai greu in functie de locul unde am de gand s-ajung dupa, in cel mai bun caz o bere rece intr-un bar undeva la subsol ori un ceai aromat, dar ma uita sfintii pe drum in trafic pana acolo... Seara orasul arata imbietor, e cald si placut, picioarele parca merg singure si-mi doresc doar sa nu se strice vremea. Cand chiar trebuie sa invat ma amagesc intai cu un film bun iar lucrurile merg mai bine de-acolo. In jur de 12 parca-s mai putine masini pe drumul ce inainte cu 4 ore era neincapator. De la balcon se mai vad lasere, artificii si lumini palpainde in departare pana ma cuprinde un somn greu si-adorm uitandu-ma la CSI.

Ma pregatesc de-un concert bun sau de-un DJ-set de vreo 6 ore pana se termina vara. M-atrag barurile ascunse cu lumanari pe masa si muzica live. Centrul vechi inca-mi mai ascunde surprize de fiecare data cand am crezut ca am vazut tot ce se putea vedea...

Acum 3 ani uram orasul asta pana-n oase neintelegand cum m-am hotarat sa-l incerc. La 3 ani de-atunci nu mai pot adormi cand ma duc acasa fara sa aud un tramvai, o ambulanta sau scrasnet de cauciuc pe asfalt. Dependentii au reactii urate cand se drogheaza pentru prima oara si mie mi-a priit fix pe dos ritmul de-aici. Am asimilat traficul, aglomeratia mi-a intrat in sange, poluarea nu ma mai deranjeaza iar zgomotele-au devenit linistea obisnuita. Nervi? in gand doar. Oricum cobor la statia urmatoare sau gasesc un tramvai mai rapid!

Suna telefonul la al carui capat se-aude o invitatie undeva, un miorlait disperat dupa cursuri sau o voce adormita injurandu-ma ca i-am intrerupt somnul. Iar eu ma plang uneori de una-alta, chicotind de bucurie ca merg la un joc de mima sau ca n-o sa mai mor de dorul cuiva, cel putin pentru cateva zile.

Dependenta inseamna varii comportamente pentru tot atatea persoane. La mine s-a acutizat in timp, alimentata de iubiri fulgeratoare pentru cate cineva sau ceva. Am nevoie de doza periodica, altfel ma pierd usor intre timpii morti. Dozele variaza de la un cappuccino nevinovat si niste fotografii la intamplare prin oras pana la bariere subconstiente greu de acceptat si trecut, mai ales cand accept greu schimbari pe care nu mi le doream cu privire la situatii in care ma simteam bine si-mi trageam seva ca un motor turat in draci la semafor.

Cand intr-un final ma imping de la spate sa trec peste, incapatanarea si imensul orgoliu m-apuca de maneca dandu-mi o palma pentru secunda de nehotarare prelungita intr-o agonie autoindusa din care gheara prietenilor ma trage cu o siguranta rar intalnia la propria persoana. Degeaba te vreau inapoi. Ai sa ramai mereu un zambet si 5 batai de inima-n plus pe secunda.

Crezi ca trece noaptea repede, dar am stat treaza si ti-am ascultat respiratia lina refuzand s-accept ca-ntr-o noapte o sa-mi doresc sa umplu iar casa de lumanari
...si sa desfac o sticla de vin rosu, asteptandu-te. Stiu ca n-ai sa vii, chiar daca mi-ai alergat prin vene amortindu-mi simturile pana la refuz. Ma multumesc cu cateva ore rupte cine stie cand doar pentru ca nu vreau sa renunt la un lucru special. Marai trist in gand muscandu-mi limba pe ascuns la vederea parului moale mirosind a ploaie care-ti cade lejer pe gat. Imi rup unghiile ce intra in lemnul mesei de frica sa nu cedez. Degeaba. Ochii se-ncapataneaza sa ma saboteze neputand sa ascunda ce-as vrea sa-ti spun in cuvinte pe care le inghit ca pe cactusi amari ce nu vor s-alunece in jos pe gat. E prima data in viata cand vreau sa ma intorc pe banca, seara in parc, sa refac totul. Am vrut prea mult, prea repede...

Vreau sa-ti vad ochii...

O sa-mi fie dor de tine...

2010-04-26T11:28:00.000+03:00

Cine are cele mai incurcate cabluri?

2010-04-17T15:05:00.003+03:00

Na ca s-a facut un concurs la care poti participa cu cele mai ingrate chestii aflate prin casa si de care te impiedici mereu, pisica le roade, se umplu de praf si-ale naibii se incurca singure, de la sine:-??...

Later edit: am si castigat!

Rain on my window

2010-04-17T12:51:00.002+03:00

The awakening of .... a woman

2010-03-21T17:57:00.005+02:00

Se-apropie EuropaFest, dar nu asa repede. Vreau jazz, vreau soare, vreau muzica buna si seri de blues si rock. Scriind vreo cateva pagini pentru licenta, singura muzica pe care ma pot concentra bine e jazz-ul. Am inceput sa ascult pe la sfarsitul liceului si pe asta mi-am facut si atestatul ala de la sfarsitul clasei a 12-a [cu care te stergi undeva, cam atat de inutil e]. Printre melodiile reprezentante ale unui subgen, acid, am ales una de la The Cinematic Orchestra, niste baieti incredibil de talentati si care stiu sa faca muzica buna.

Mi-amintesc de cineva care-mi spunea ca muzica adevarata nu se face invartind cateva butoane si apasand niste taste. I-am replicat ca muzica buna vine-n multe forme si mai ales acum face uz de instrumente mai neconventionale, gen computer, orga electrica sau sintetizator, chestii de care n-auzise sclavul la 1800 cand zdranganea din banjo pe plantatie in America. Chiar trebuie sa amintesc iar ca parintii muzicii electronice care au influentat o mare de genuri de muzica "serioasa" au folosit exclusiv echipamente electronice?? Ce-i atat de pacatos si impur in a ajuta muzica sa se transforme intr-o directie noua fara a-ti bate joc de melodicitate si ritm? Ascult cu mare placere si clasici gen Beethoven ori idei moderne gen Kazu Matsui, care da o aroma atat de puternica genului... Niciodata n-am refuzat un rock bun gen Metallica sau Guns (na, ca-s mai de mainstream si nu ma pretind cunoscatoare), insa nu m-am incruntat nici la Apocalyptica ori Nightwish. Ce? Marylin Manson e gay?? Jes face doar muzica electronica? Yeah, am doar norocul de a ma fi nascut intr-o perioada cand muzica s-a transformat in asa fel incat a permis o abundenta de noi interpretari.

O compozitie fara rival in lumea acid-ului.

Keep you Kimi

2010-03-17T14:14:00.002+02:00

Rar, rar am mai auzit o voce atat de buna si niste acorduri care sa fie atat de "jazz" in adevaratul sens al cuvantului. Noroc ca dupa anii '60 au aparut atatea ramificatii in acest gen de muzica, suficient cat sa permita unor vocalisti si artisti talentati sa produca piese excelente bazate pe electronic si acid, insa care au la baza elementele din stilul inconfundabil al jazz-ului. Yukimi Nagano a reusit sa aduca o pata de culoare intr-un gen de nisa. Excelent e putin spus.

Cu o floare...

2010-03-13T11:57:00.002+02:00

The girl looking into me...

2010-03-10T12:47:00.005+02:00

Cui i se pare cunoscuta varianta cu refrenul in rusa si celelalte versuri ale rapperului Warren G, am dat peste o interpretare in engleza a aceleiasi melodii, insa care suna infinit mai bine...

Ce-am auzit prima data:

Iar originalul provine dintr-o piesa de opera compusa de Borodin...

Flori de primavara

2010-03-01T19:10:00.000+02:00

Plimbare

2010-02-20T20:27:00.007+02:00

Arata tare bine cerul in ultimele zile. Se vede soarele, pot sa stau si eu ca reptila sa ma incalzesc pe o banca, afara... Ratacind prin baltile din parcul Titan in weekend, am descoperit un loc unde se mananca bine. Foarte bine. La doi pasi de unde am stat pe Bd. Basarabia, la intersectie cu Bd. N. Grigorescu, langa Diham si se numeste Pizzeria Carmen. Arata binisor, am sa exclud programul de fotbal, zgomotul microbistilor si muzica de la radio.
Mergand cu mare drag la cursuri puse imposibil de devreme pentru nevoia mea de somn acuta, mi-am reluat obiceiul deloc [ne]sanatos de-a savura cate o cafea in pauza. Salile sunt goale, s-a facut cald si miroase a primavara. Vreau niste frezii albe in vaza si sa nu se mai intrerupa curentul/netul/cablul cand sunt mai disperata. Profesoara coordonatoare ma streseaza cu licenta si nu mai stiu cum s-o invart sa scap...

Ieri s-au vazut muntii de la balcon...poza nu e facuta ieri insa arata exact la fel cand ninge si conditiile atmosferice permit observarea de la distanta asta... Iar pentru cine-mi spune ca aberez, exista calcule matematice si apusuri de soare doveditoare.

I don't wanna stop

2010-02-19T21:12:00.007+02:00

Am scapat de examene..for now..de frig insa nu. Orarul pe ultimul semestru de facultate e cel mai naspa din cate am avut vreodata. Parca totul e foarte gri si nu vrea sa prinda deloc culoare. Habar n-am ce dracu o sa fac dupa iulie cand se termina scurta dar frumoasa studentie...ori daca o sa mai stau in locul asta superb unde stau. Adica pe scurt imi merge cam prost pe moment. Pe cam aproape toate planurile. Ar fi trebuit sa invat din greseli si din sfaturile unor prieteni care nu m-au lasat balta niciodata, asa cum au facut persoane pentru care credeam ca insemn ceva. But nooo, incapatanarea mea de a crede in idei iluzorii cretine parca n-a atins niciodata asa cote. Si ma incapatanez sa ma frig in continuare in loc sa incep dracu sa ma maturizez si sa fac alegeri mai realiste. Noi, adolescentii astia imaturi, care credem ca tot ce zboara se mananca:-J.... ca voi, adultii, sunteti atat de copti si maturi incat ne uimiti necontenit. La dracu, si noi care va luam de modele. Va place sa priviti de sus, nu, sa va credeti superiori??? There's NO point in growing up if you can't be childish sometimes. Si se pare ca unii au uitat. Incepand cu persoane foarte, foarte dragi mie. Persoane carora eu nu le sunt draga catusi de putin, sadly. Desi am dat tot ce-am avut mai bun. :-(

O melodie ce mi-e foarte draga. Din "cauza" Robertei m-am facut roscata. Si-s la fel de isterica, nehotarata, imprevizibila si labila psihic ca fata al carei rol il joaca in videoclip.